Despre caini si preocuparile lor de zi cu zi

Cu cainele la… agatat!

Timpul estimat pentru citirea acestui articol este de 4 minute.

 

”Frumos câine! Dar nici stăpânul/stăpâna nu este mai prejos!” Cu siguranță ai auzit de câteva ori remarcile acestea, sub forme mai îngrijite sau mai din… topor! Câteodată nici nu e nevoie de cuvinte, doar simți cum tu și câinele tău sunteți priviți admirativ și, la scurt timp, se încheagă o conversație. Bineînțeles, în jurul câinelui, că doar el este subiectul principal. ”Bună! Ce rasă este? Ce vârstă are? Este greu de întreținut? De mult îmi doresc și eu unul, dar locuiesc cu părinții și nu mă lasă…” Și uite așa, din vorbă în vorbă, vă întoarceți acasă trei, în loc de doi!

De când visai să întâlnești pe cineva atât de plăcut și să-ți mai accepte și animalul de companie. E clar! A dat norocul peste tine. Acum toți prietenii/toate prietenele te vor întreba cum ai reuși și vor vrea să afle secretul. Punctul de plecare este câinele: nu contează rasa, puritatea rasei, talia, greutatea. Importante sunt educația sa, ținuta, blănița îngrijită, unghiile tăiate, buna socializare față de oameni și de ceilalți căței. Ca să atragi privirile, trebuie ca tu și câinele să formați un cuplu perfect. Nu este o imagine prea frumoasă o tipă târâtă de Mastifful ei, dealtfel un exemplar deosebit, dar prost educat. Sau un domn galant însoțit de un cățel haios care, în loc să meargă ascultător la pas, țopăie de colo colo, agățându-l, din când în când, de tivul pantalonilor. Sunt imagini hilare care atrag privirile, dar nu pe cele admirative. Și, cu certitudine, nu vrei să te faci de râs!

”Nu înceta niciodată să zâmbești, nici chiar atunci când ești trist, pentru că nu se știe cine se poate îndrăgosti de zâmbetul tău.” (Gabriel Jose Garcia Marquez)

De fiecare dată când ieși la plimbare cu câinele, bucură-te de acele clipe. Savurează-le. Transmite și celorlați din optimismul tău. O mină încruntată, abătută, va trece neobservată. Dar o expresie luminoasă, zâmbăreață, va descreți și frunțile altora. Dacă în zona prin care te plimbi este vreun parc pentru câini, lasă-l să alerge și joacă-te cu el. Cu siguranță veți fi admirați. Și nu se știe niciodată de unde sare norocul! Dacă o persoană care-ți este pe plac intră-n vorbă cu tine referitor la câine, nu te fâstâci, ci răspunde-i coerent la întrebările pe care ți le pune. O întrebare des întâlnită este aceea dacă animalul de companie este greu de întreținut sau dacă ascultă de tine. La acest ultim punct îi poți chiar arăta cât de obedient și de docil este câinele tău. Pune-l să facă aport sau să stea în șezi, culcat, să aștepte. Apoi recompensează-l cu ceva bun sau cu jucăria și trimite-l iar la joacă. Dacă vrei să-i arăți cât de frumos merge la pas, propune-i o plimbare în trei. Și uite așa, este posibil să te fi pricopsit deja cu o nouă cucerire. Trebuie să-i faci cinste câinelui, că dacă nu era el…!

”Love me, love my dog!”  

Cunoscuta expresie englezească ”Love me, love my dog”, se referă în primul rând la faptul că, persoanele de lângă noi trebuie să ne accepte așa cum suntem, cu bune și cu rele. Dar este binevenit și sensul traducerii mot-a-mot ”Mă iubești pe mine, imi iubești și câinele!„ Atunci când ne îndrăgostim de o persoană, cel puțin la început, lumea în care trăim capătă o altă dimensiune: simțim fluturași în stomac și pășim pe norișori, ne ia cu fierbințeli ca-n ”Sburătorul ” lui Ion Heliade Rădulescu, nu ne mai ia somnul sau dacă ațipim, visăm la următoare întâlnire cu cel drag. Dacă ține la tine așa cum susține, atunci trebuie să-ți accepte și câinele. Dar dacă nu-i plac câinii? Sau este alergic la părul lor? O soluție de compromis există întotdeauna, iar partenerul de viață trebuie să accepte acest lucru. Poți restricționa accesul câinelui în camera voastră pe timpul nopții sau și în cursul zilei. Dacă stai la curte îi poți construi un padoc în care să stea din când în când. Soluții există. În niciun caz nu se pune problema renunțării la câine în favoarea unei relații. Cel puțin noi, ”cățelarii”, nu vedem lucrurile altfel. Un câine poate conviețui la fel de bine și alături de un prieten/prietenă, soț/soție, chiar și alături de copii, atunci când aceștia își vor face apariția. Exisă însă situații când câinele este cel care-l urăște pe partener. Aici este mai complicat, fiind necesar să contactați un comportamentalist canin, care să vă ofere sfaturi ”la locul faptei” și împreună cu personajele principale: câinele și partenerul de viață. Până la urmă, cu răbdare, înțelegere și dragoste din partea ultimului, cu obediență din partea primului și cu un program de educare/reeducare adecvat, cei doi pot deveni cei mai buni prieteni.

– articol din revista „Dog magazin”, nr. 105/august 2011 –

 

 
Ti-a placut? Da mai departe!
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *