Timpul estimat pentru citirea acestui articol este de 3 minute.

Miercuri, 3 august 2011. O dupa amiaza frumoasa de vara asortata cu un cocktail de buna dispozitie, putin soare si cativa stropi de ploaie. Locatia: "acasa" la Robert Caraman, la Ringstar Club. Prieteni, caini, voie buna! De ce? Pentru ca, pentru prima oara in Romania, s-a organizat un seminar despre Discdog. Invitat special – Mike Miller din Statele Unite. ...si mai ales cum? Simplu! Pentru ca avem un impatimit al acestui sport si in Romania: Bruno Icobet. In primul rand lui trebuie sa-i multumim ca ne-a inlesnit posibilitatea de a-l cunoaste pe Mike si de a-i asculta sfaturile si experientele in acest minunat sport canin.

Champions know there are no shortcuts to the top

M-am dus la workshop-ul de miercuri din dorinta de a-l cunoaste pe Mike si de a-l asculta vorbind despre frisbee dar si pentru a vedea cateva demonstratii efectuate de Bruno impreuna cu Ozzie si Blue (deosebite exemplare de Border Collie, foarte obediente si iremedial amorezate de disc). Dar nu ma asteptam sa cunosc un om pe atat de complex din punct de vedere profesional, pe atat de modest si comunicativ. Practic Mike nu a tacut nici cinci secunde. Pe langa faptul ca l-am asaltat care mai de care cu intrebari legate strict de subiectul pentru care ne-am strans la Ringstar, Mike a vorbit degajat despre aproape orice, inclusiv viata de familie sau alte aspecte cotidiene care nu aveau legatura cu discdog, dovedindu-ne ca abilititatile lui de orator pot fi usor modelate de la subiect, la subiect.
Mike este genul de persoana care iti explica si te invata din proprie experienta. Te ia practic de la zero si, datorita usurintei si placerii cu care comunica, explicatiile pe care ti le ofera se intiparesc cu usurinta in memorie.

Champions are made, not born

Vrei sa inveti Frisbee? Vrei sa ai un caine pregatit? Vreti sa va distrati impreuna? Pentru asta trebuie sa asculti, sa exersezi, sa muncesti mult... fie pentru a face performanta, fie doar pentru ca tu si cainele sa va simtiti bine.
Iar prin venirea lui Mike Miller in Romania, primii pasi in cunoasterea Discdogging-ului au fost facuti. Mike ne-a vorbit despre cum a luat nastere acest sport, despre Alex Stein – unul dintre initiatorii lui si Ashley Whippet, primul cainele care s-a remacat in competitiile de Discdogging si care a imprumutat, incepand cu anii `80, numele sau Campionatului International de Discdogging (Ashley Whippet Invitational). Discutiile au continuat despre importanta aruncarilor corecte, despre cum sa ne motivam cainii sa prinda discul, despre folosirea recompensei si necesitatea dezvoltarii armoniei in cuplul om-caine. Cainele trebuie sa fie tot timpul fericit, nu stresat, obosit si plictisit. Fericirea canina suprema am vazut-o la Blue, unul dintre cainii lui Bruno, care se uita la discurile din mana stapanului mai ceva decat la cea mai frumoasa catea din lume!

De ce mi-a placut dupa amiaza de 3 august:

-subiect de discutie captivant;
-invitat experimentat;
-organizatori echilibrati si constiinciosi;
-locatie deosebita si o gazda pe masura;
-chinofili joviali si... insetati de cunoastere;
-caini frumosi, educati si fericiti;
-multa voie buna si atmosfera degajata.

De ce nu mi-a placut:

-pentru ca s-a terminat prea repede.
In loc de concluzie...

… vreau sa impartasesc cu voi cateva sfaturi aflate de la Bruno Icobet, care-l are ca mentor pe Mike Miller si care poate fi cu usurinta liderul unei viitoare echipe de Discdog din Romania. Il recomanda talentul, increderea in ceea ce face si dragostea ce-o poarta cainilor sai. Si, cine stie, poate fiecare dintre cei prezenti la seminar ne vom aduce aportul pentru infiintarea unei de genul “Skyhoundz" si la noi in tara.

”In acest sport siguranta cainelui este pe primul plan.
Juniorii pana la doi ani niciodata sa nu ii fortati sa faca salturi asa cum vedeti in poze sau in filmele de pe youtube. Asticulatiile trebuie sa se maturize si sa se inchida.
Procesul de invatare este de durata. Am doi caini care practica acest sport unul are doi ani si jumatate, Blue, iar celalat are un an si jumatate, Ozzie. Cu Blue fac aproape orice, salturi de pe spate, de pe picior, flip-uri in toate directiile si din pozitii imposibile cate-o data. In schimb Ozzie face doar salturi de pe sol si de curand am inceput flip-urile; de la doi ani o sa incepem si celelalte elemente cu dificultate ridicata.
Care sunt riscurile? Sa se accidenteze cainele sau datorita lipsei de experienta sa te accidenteze pe tine. Am trecut prin ambele experiente neplacute. Blue a stat 7 luni in lesa datorita unei rupturi in tesut moale. Iar eu am mai putin un dinte in gura de la un salt de pe piept.
Omul pe care il admir cel mai mult in acest sport a spus "Discdoggingul nu este un raliu este ARTA!" (Bruno Icobet)

*revin cu foto 🙂

DSC06405

 

 
Ti-a placut? Da mai departe!
Share