De-ale vietii

„Prietenul la nevoie se cunoaste” sau „Cum am facut pe ghidul pentru un prieten drag”

Timpul estimat pentru citirea acestui articol este de 5 minute.

*acest articol este pura fictiune, rod al mintii mele obscure si incalcite, orice asemanare cu personajele reale este intamplatoare, doar actiunile personajului care semneaza articolul pot fi catalogate drept “capabile de dus la bun sfarsit”.

 Dupa cum spunea Nichita Stanescu “prietenii mei nu sunt multi, dar sunt nenumarati!”. Si taman din acei cativa, al mai indepartat – ca si distanta in spatiu, nu sufleteasca – s-a gandit sa-mi faca o bucurie si sa puna stapanire pe viata mea, pret de vreo cinci zile. De fapt, prietenul de care o sa va vorbesc este o prietena, englezoaica la origine, roscovana si bautoare de bere de zici ca se trage din neam de nemti, pescarita la fel ca si mine, si unde mai pui ca-i place si pe munte. Aflata pentru prima data in Romania, duduia Axel m-a avertizat ca nu sta decat sase zile si ca vrea sa vada cat mai multe chestii faine in Romania. Hai, se sacrifica o zi sa stea acasa, sa povestim ca fetele, sa-mi cunoasca familia, pe Nosy si Karina… dar de a doua zi, vrea si ea sa vada Romania. Si uite-asa mi-a dat tema de gandire de mi-am alertat iubitul, sora, mama, catelul, sa vina cu vreo idee unde sa o plimb sa fie multumita – caci Romania e atat de frumoasa incat daca o vezi cap coada nu te saturi si mai vrei o data (pacat ca mai are si “uscaturi”, intelegeti voi ce vreau sa spun). Pana la urma am facut un brainstorming cu-ale mele ajutoare si-am ales: Vulcanii Noroiosi si Muzeul Chihlimbarului (Buzau), Transfagarasan si cetatea Sarmisegetusa Regia. Si toate astea in cinci zile. Zis si facut! Urma sa plecam la drum vineri dimineata si sa ne intoarcem marti seara, astfel incat miercuri dimineata Axel sa poata prinda avionul pentru Londra.

De masina am facut rost repejor gratie firmei Autonom Rent a Car, de la care am inchiriat o Dacia Logan, sa plimb englezoaica prin Romania cu o masina autohtona. A fost destul de uimita cand a aflat ca numele masinii este acelasi cu numele statului care a stat la originea formarii poporului roman. Ba chiar s-a amuzat inchipuindu-si cum ar fi sa conduca o masina numita “England” sau “UK”.

Am decis sa inchiriem masina din Ploiesti (orasul meu de bastina), vineri, 14 octombrie, la 8 dimineata, urmand sa o returnam marti seara, adica pe 18 octombrie.

Nu are rost sa va povestesc cu lux de amanunte calatoria noastra pentru ca as depasi cu mult limita de cuvinte admise. Doar va fac un mic rezumat, in stilul muntomanei din mine. Adica va las un RT – Jurnal de tura!

 Ziua 1 – ora 08:00

Ne-am instalat frumos in masinuta, subsemnata, Axel si Nosy in spate, respectiv bagajelele in portbagaj, harta Romaniei in torpedou si GPS-ul din dotarea masinii la indemana (am uitat sa va zic ca se poate opta si pentru GPS atunci cand inchiriezi masina, pentru 5 euro pe zi). Prima locatie tinta: Vulcanii Noroiosi, cu bonusul reprezentat de Muzeul Chihlimbarului. I-am explicat lui Axel ca nu o duc sa vada Vezuviul ci doar niste cratere miniaturale, formate cu ajutorul gazelor naturale provenind de la mai mult de 3000 de metri adancime, contactul cu panza freatica si solul argilos de la suprafata formand mici conuri care scot o pasta fluida de culoare gri, cenusie. De ce am ales Noroiosii? Pentru ca sunt considerati fenomene unice in Romania si rar intalnite in lume. Englezii au Stonehenge-ul, noi Vulcanii Noroiosi. Si Muzeul Chilimbarului, aflat in comuna Colti din judetul Buzau este un loc deosebit, adapostind obiecte de chihlimbar, material iconografic, bijuterii din epoca moderna etc. Colectia de Chihlimbar de aici este unica in lume, cele mai importante obiecte fiind o bucata de chihlimbar de 1787 de grame si alta de 1500 de grame in culori de la galben transparent, verde, la negru opac.

Inspre dupa amiaza am parasit Buzaul, indreptandu-ne spre Pitesti, unde ne-am intalnit cu o alta prietena, la care am si innoptat, urmand ca a doua zi, dis de dimineata, sa plecam pe Transfagarasan.

Ziua 2 – ora 07:00 – cu o usoara durere de cap de la berea bruna de aseara, pornim in tromba catre Transfagarasan. Obiectivul final al zilei: Lacul Balea, 2042 de m, unde aveam sa si ramanem peste noapte. Adica au fost englezii de la Top Gear pe Transfagarasan si eu sa-mi privez englezoaica de aceasta priveliste magnifica? Ne-am oprit la hidrocentrala de la Vidraru, la Cascada Capra, am facut zeci de poze, iar in final am parcat sus, langa lac. A urmat o scurta sesiune de shopping, zeci de foto, Nosy nu se mai satura de zapada, am mancat un bulz si-am baut o palincuta si… somn de voie.

 Ziua 3 – ora 07:00 – ceata deasa de-o tai cu cutitul si-un ger de crapa si mama ei de piatra. Imi venea sa jefuiesc un cioban de-o sarica sau sa mi-o incolacesc pe Nosy in jurul meu. Nu avem timp de pierdut pentru ca vreau sa ma opresc 30 de minute – o ora si in Sibiu, sa beau o cafea cu cateva amice din vremea studentiei. Din Sibiu, o tinem catre Orastie. Ii explic lui Axel ca in muntii Orastiei sunt mai multe cetati dacice, dar ca vom vizita doar Sarmisegetusa Regia (capitala statului dac), loc incarcat de misticism si istorie pura, la vederea caruia cu siguranta inima mea de pui de dac se va inmuia. Ajungem in satul Costesti, localitate asezata la poalele cetatilor dacilor si tragem la pensiunea “Popasul Dacilor” unde ramanem pana maine dimineata.

 Ziua 4 – ora 09:00 – plecam inspre Sarmisegetusa Regia, explicandu-i pe drum englezoaicei mele, de ce am considerat ca este necasar sa vada acest loc, atat de incarcat de istorie: Sarmisegetusa Regia a fost capitala Daciei preromane si a atins apogeul in perioada lui Decebal. Este important ca fiecare dintre noi sa ne cunoastem istoria, locul de obarsie. Axel a fost atat impresionata de complexul de sanctuare si de calendarul circular din interiorul cetatii. Si-a amintit de Stonehenge, gasind chiar cateva similitudini intre cele doua constructii. Am plecat tarziu de la cetate, am facut o mica pauza intr-o poienita unde am admirat superba priveliste si am lasat-o pe Nosy sa alerge dupa fluturi. Spre seara am ajuns in Sibiu unde ne-am delectat auzul intr-un bar de rockeri, cu o halba de bere in fata si multa voie buna in suflet!

 Ziua 5 – ora 08:00 – drum national cu gropi si hartoape here we coooome!!! Am plecat din Sibiu facand scurte opriri pe malul Oltului sa vedem daca pescarii prezenti la datorie au fir intins! Ne-a parut rau ca nu aveam la indemana o undita sa ne distram si noi un pic. Dupa ce am trecut de Brasov am facut un scurt popas in Sinaia sa admiram Bucegii si apoi nu ne-am mai oprit decat pentru a preda Loganul “stapanului” sau de drept, firma Autonom.

Si uite-asa avea sa se-ncheie scurta noastra calatorie din care v-am povestit doar esentialul esentialului. Important este ca Axel va pleca acasa cu amintiri frumoase si o parere cat de cat buna despre tarisoara noastra care merita mai mult respect si atentie din partea romanilor.

 

Acest articol a fost scris pentru competitia SuperBlog 2011.

etapa 4

 
Ti-a placut? Da mai departe!
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *