America îşi ucide câinii?!

Timpul estimat pentru citirea acestui articol este de 11 minute.

 

Recent, un memoriu al poliţiei din Harrisburg, Pennsylvania, a dezvăluit noua politică cu privire la câinii comunitari. Surprinzător, dar într-o ţară în care există foarte multe organizaţii care militează pentru drepturile animalelor, se pare că, de data aceasta, ofiţerii de poliţie au fost instruiţi să nu mai ducă la adăposturile canine câinii găsiţi pe stradă, pe motiv că acestea ar fi supraîncărcate. Soluţia propusă de autorităţi a fost cel puţin bizară şi crudă, în acelaşi timp: poliţiştii care nu au de gând să adopte câinii găsiţi pe stradă, trebuie să-i scoată în afara oraşului şi să-i abandoneze acolo sau să-i împuşte. După cum era de aşteptat, noua politică „ucide, adoptă sau abandonează” a strârnit numeroase controverse în rândul susţinătorilor animalelor. Iar în urma presiunilor făcute de aceştia, Harrisburg îşi reorganizează politica şi caută o alternativă la „soluţiile” drastice de până acum. Însă ceea ce s-a întâmplat a dezvăluit o problemă controversată în Statele Unite.
Un articol recent publicat pe www.salon.com – „Vieţile secrete ale câinilor comunitari”  (Will Doig) dezbate pe larg problema câinilor fără stăpân din America. „Problema este chiar mai gravă decât pare. Este un subiect despre care aproape nimeni nu vorbeşte, dar care trenează de mai bine de 20 de ani, stând la baza nemulţumirilor principale din majoritatea oraşelor.” spune Randy Grim, fondatorul asociaţiei „Stray Rescue” din St. Louis.

„Vieţile secrete ale câinilor comunitari”

Prezenţa câinilor maidanezi pe străzile oraşelor americane a coincis cu creşterea cererilor pentru deţinerea animalelor de companie. America s-a transformat într-o naţiune de „iubitori de animale”. De exemplu, în 1970, în America, erau peste 30 de milioane de pisici; acum sunt peste 90 de milioane. Iar numărul proprietarilor de câini s-a triplat din 1960 până astăzi! Şi cu cât americanii cumpără mai mulţi câini cu atât numărul de animale abandonate pe străzi este în creştere. Abandonaţi, aflaţi la mila oamenilor care fie le mai aruncă vreo bucată de pâine, fie îi ignoră, câinii se înmulţesc pe zi ce  trece, ajungând astfel la peste 100 de milioane în întreaga Americă.
De ce problema a rămas fără ecou până acum? Pentru că pisicile şi câinii abandonaţi au învăţat cum să supravieţuiască în suburbii, aproape nevăzuţi de ochii trecătorilor.
Şi în cazul pisicilor, lucrurile stau cam la fel. Jeff Horn, care este autorul unui studiu inovator cu privire a pisicile abandonate, apărut anul trecut, a montat sgărzi cu transmitere radio la 42 de pisici. Pisicile erau din oraşele Illinois, Champaign şi Urbana. „Câţiva dintre masculi sunt activi doar o mică parte din noapte.”, mărturiseşte Jeff Horn. Pe de altă parte, „femelele, sunt fie gestante, fie îşi alăptează puii astfel că devin active chiar şi 20 de ore pe zi, căutându-şi hrană pentru a supravieţui sau pentru a-şi hrăni puii.” Horn a rămas surprins ca în urma studiului său să afle că pisicile îşi „desfăşurau” activitatea pe o suprafaţă de 25438539,5 metri pătraţi, iar o singură pisică parcurgea peste 5467303 metri pătraţi, o suprafaţă mai mare decât Central Park!
Teritoriile unde îşi fac veacul animalele abandonate includ chiar pădurile sau zonele sălbatice. Câinii şi pisicile se adaptează repede oricărui mediu. De exemplu, câinii comunitari din Moscova/Rusia se ascund în pasajele subterane ale metroului. „Ei se orientează cum să le fie mai bine, în mai multe feluri” – a explicat pentru „Financial Times” comportamentalistul Andrei Neuronov – „îşi dau seama unde se află după miros, recunoscând chiar şi numele staţiei după anunţurile făcute la megafon.”

La graniţa dintre domesticire şi sălbăticire

Dar, în America, cel mai mare număr de câini comunitari se întâlneşte în cartierele mărginaşe, în zonele sărace, unde locurile ferite şi gunoaiele le sunt accesibile, iar oamenii sunt scumpi la vedere… În zonele depopulate din Rust Belt/America, „găşti” numeroase de câini şi pisici trăiesc într-o lume guvernată chiar de ei. Scriitorul Benoit Denizet – Lewis (care are în lucru şi o carte dedicată câinilor) de la publicaţia New York Times, a petrecut câteva zile cu Randy Grim în partea de est a St. Louis, descriind o lume în care prezenţa omului era foarte rară iar câinii începuseră să trăiască în sălbăticie. „Imagineză-ţi nişte clădiri părăsite în zone cu foarte multă verdeaţă, o preerie urbană, perfectă pentru aceşti câini părăsiţi. Sunt câini născuţi pe stradă, care nu au luat contact până acum cu oamenii. Îi observăm de la distanţă cum umblă în haite numeroase. Grim a spus că a văzut haite unite care supravieţuiesc ani de zile, până când generaţia nouă ia locul celei vechi.”  notează Benoit Denizet – Lewis. Haitele de câini sunt organizate după un standard ierarhic, asemenea haitelor de lupi. În Moscova, de exemplu, şefii de haită sunt şi cei mai inteligenţi câini, nu doar cei mai agresivi. Iar câinii din St. Louis sunt atât de sălbăticiţi încât Denizet – Lewis este sceptic că aceştia mai pot fi reabilitaţi: „Ar fi aproape imposibilă recuperarea lor comportamentală tocmai pentru că au trăit mult prea mult timp fără compania omului.”
Un studiu din 1973 despre câinii comunitari din zona Baltimore (unele dintre puţinele studii referitoare la acest subiect) relevă faptul că unii câini reînvăţau să vâneze. Dar Randy Grim a menţionat că aceşti câini erau captivi între sălbăticire şi domesticire, capabili să-şi reactiveze oricând instinctele de vânătoare dar neştiind ce să facă atunci când vor fi prins ceva. „Am observat asta la ei. Omoară porumbei şi apoi se plimbă cu ei în gură, de colo-colo” – spune Grim – „Dar dacă luăm unul şi-l tăiam, vor începe să-l mănânce”.  Acelaşi studiu a dezvăluit faptul că eforturile de modernizare şi reînnoire a zonei Baltimore aveau la bază dorinţa de a scăpa de câinii comunitari. Oare demolarea clădirilor avea să crească mortalitatea câinilor?

Sterilizare sau eutanasiere?

Ideea potrivit căreia ar trebui să ne ocupăm de câinii şi pisicile abandonate atunci când cartierele mărginaşe sau oraşele defavorizate se ridică din mizerie, încercându-se o propulsare a lor, este luată în râs de mulţi dintre noi, fie că vorbim de americani, de ruşi, de europeni… Este chiar atât de nebunească această măsură, zic eu, cât se poate de omenească? Există multe oraşe în lume în care câinii şi pisicile abandonate, sunt duse în centre speciale unde sunt sterilizate şi îngrijite corespunzător. Sau, dacă adăposturile nu există sau sunt arhipline, varianta sterilizării rămâne în picioare. Iar câteva oraşe din America au conştientizat acest lucru şi, potrivit Washington Post, au demarat campania PSE – „Prinde – Sterilizează – Eliberează” pentru pisicile comunitare, ca o alternativă la eutanasiere. Dar, surprinzător, asociaţia de protecţie a drepturilor animalelor, PETA, nu agreează această soluţie: „Aceste animale nu trebuie să se regăsească pe străzi, şi dacă asta presupune eutanasierea lor, atunci ar fi de preferat în locul unei vieţi scurte şi nefericite pe care o vor avea din cauza lipsei unui cămin. Pe străzi este trafic, se vor îmbolnăvi, vor fi maltratate şi afectate de vicisitudinile vremii. Oamenii le vor abrutiza şi le vor îndepărta.” spune Ingrid Newkirk, preşedinte PETA.
Randy Grim, fondatorul „Stray Rescue” spune că viaţa animalelor abandonate din America este un adevărat coşmar: „Chiar acum avem în adăpostul nostru în jur de 500 – 600 de câini, iar 70% dintre aceştia prezintă răni prin împuşcare.” Şi dacă nu mor din cauza răutăţii sistemului, foamea le va veni de hac, mai ales că, o dată cu scăderea temperaturilor, hrana devine greu de procurat. Dar pe lângă foamete şi bolile cu care se pot căpătui, cel mai mare duşman al acestor animale rămâne omul. Şi asta s-a văzut când cei din Harrisburg au elaborat acel memoriu.

Cesar Millan – dezamăgit de americani!

Acum câteva zile, Cesar Millan a declarat într-o scrisoare deschisă postată pe site-ul său (www.cesarsway.com) că întâmplarea din Harrisburg, Pennsylvania, i-a frânt inima şi i-a dezvăluit  cruzimile la care sunt supuse animalele abandonate din această ţară.
„Această politică – ucide, adoptă sau abandonează –  este uluitoare. Iată-ne! Una dintre cele mai mari naţiuni ale acestei lumi! Şi în acest fel ne purtăm cu câinii noştri? După cum spunea şi Gandhi, măreţia unei naţiuni şi progresul ei moral pot fi măsurate prin felul în care sunt tratate animalele. Ştiu că nu sunt singul oripilat de ce s-a întâmplat în Harrisburg. Şi mai sunt sigur şi că acesta nu este un comunicat singular, doar că de el s-a aflat. În acest an electoral, o să-i tot auzim pe candidaţi vorbind despre taxele pe care le avem de plătit. Aş menţiona că din taxele pe care le plătim se efectuează şi eutanasierea a 45 de milioane de câini şi pisici anual. Sunt sigur că aceşti bani pot fi utilizaţi mult mai bine, atât în beneficiul animalelor cât şi al oamenilor.” (Cesar Millan)

Celebrul instructor şi psiholog canin oferă Germania drept exemplu în modul în care au rezolvat problema câinilor comunitari: „Am fost impresionat de modul în care nemţii se comportă cu animalele lor. De exemplu, este necesar să ai animalul sterilizat. Dacă vrei să îţi împerechezi animalul, trebuie să ai aprobare, altfel trebuie să-l sterilizezi. Şi nu mai au probleme cu câinii abandonaţi. Taxele lor nu se duc pe eutanasierea animalelor neajutorate. Alt lucru care m-a impresionat în Europa a fost că oamenii nu se feresc în a adopta câini cu probleme de comportament sau câini bătrâni. Câini cu picioarele rupte, cum este câinele meu, Argos. Când am vizitat adăposturile din America, am auzit de la angajaţi că nu prea se adoptă câini cu probleme fizice sau câini prea bătrâni. În Europa câinii bătrâni sunt repede adoptaţi. Se pare că oamenii nu se gândesc la faptul că acei câini le vor fi alături câţiva ani sau doar câteva luni, ci pun pe primul loc bunăstarea animalului, confortul şi căldura oferite de prezenţa în viaţa lor a unui cămin adevărat. Asta înseamnă altruism! (…) Trebuie să continuăm să vorbim despre subiectul câinilor abandonaţi, să impunem sterilizarea acestora, să educăm populaţia în acest sens.”

Curtea Constituţională a României a declarat neconstituţională legea eutanasierii câinilor fără stăpân!

Chiar dacă Cesar Millan a lăudat Europa şi modul bun în care unele ţări au gestionat problema animalelor abandonate, România rămâne o ţară europeană în care problema aceasta pare că nu mai are nicio rezolvare. După ce aproape se impusese drastica soluţie a eutanasierii, în urma numeroaselor proteste şi memorii aduse de către asociaţiile care militează pentru drepturile animalelor, legea privind eutanasierea a ieşit din calcul.
Pe 11 ianuarie Curtea Constituţională a decis că legea privind eutanasirea câinilor fără stăpân este neconstituţională iar pe 20 ianuarie a fost publicată motivarea deciziei: soluţiile prevăzute nu sunt suficient de clare, iar autorităţile locale trebuie să apeleze la eutanasiere doar după epuizarea tuturor celorlalte măsuri. Judecătorii constituţionali au declarat că este necesară o responsabilizare a autorităţilor publice locale, inclusiv prin sancţiuni de natură contravenţională sau penală, pentru a se evita recurgerea la măsura eutanasierii.
Un punct bine atins de Curtea Constituţională a fost acela că şi societatea civilă se face responsabilă de gestionarea câinilor fără stăpân ceea ce în sistemul normativ intern echivalează cu obligarea asociaţiilor care au ca obiect de activitate protecţia animalelor să contribuie, declarativ şi material, la aplicarea soluţiilor prin care se urmăreşte rezolvarea acestui fenomen.
Cert este că problema câinilor comunitari trebuie rezolvată cu răbdare şi responsabilitate din partea tuturor. De aceea, organizaţiile de protecţie a animalelor, simpatizanţii drepturilor animalelor, dar şi revistele de specialitate „Dog Magazin” şi „Pisica” susţin sterilizarea animalelor fără stăpân.

Mihaela Istrate

* Invităm toţi cititorii revistei la o dezbatere amplă pe acest subiect şi aşteptăm părerile legate de sterilizarea şi eutanasierea animalelor fără stăpân pe adresa de email dogmagazin@profimedia.ro, pe pagina de facebook a revsitei http://www.facebook.com/DogMagazin, pe site-ul www.dogmagazin.ro.