Dacă vrei să fii iubit, iubește!

Timpul estimat pentru citirea acestui articol este de 2 minute.

Așa ne îndeamnă Seneca, nu am spus-o eu. Dar cred în aceste vorbe și le recomand, la rându-mi. Ce ar fi lumea asta fără iubire? O mare de suflete rătăcire, un noian de sentimente obscure și robotizate, acțiuni programate calendaristic, fără formă, fără fond, fără… miez. Iubirea este acel quelque chose pe care trebuie să-l ai oricând la îndemână. Iubirea e arma care ne salvează, ne înnobilează și ne ajută să răzbim prin toate răutățile, neajunsurile și compromisurile unor vremuri cenușii. Iubirea e raza care topește sufletele tenebroase, încolțind în ele sentimente positive. De câte ori poţi să iubeşti cu adevărat într-o viaţă? De câte ori vrei! Pentru că iubirea, iubirea adevărată, este cameleonică, se naște și se manifestă diferit.

Mantiile iubirii

Da, iubirea poartă mantii dulci și purpurii! Iubirea este în formă de Eros, dotată cu arc, tolbă și săgeți, cu plete blonde și trup zvelt. Iubirea este frumusețea lui Psyche și aroganța Afroditei. Iubirea pleacă de la mamă și se îndreaptă către copil, ocrotindu-l zi de zi, întreaga viață. Iubirea leagă două suflete pe vecie. Amorul aduce suferință, provoacă răni adânci, cicatrice care par fără leac. Suferința din iubire poate sfârși tragic, moartea aducând eliberarea supremă. Dar tot iubirea vine apoi și oblojește sufletele trunchiate. Vine ca o necunoscută, a treia parte dintr-o ecuație fără nume, și începe să pună la loc, încetul cu încetul, bucățele dintr-un puzzle care a fost de mult distrus tot de iubire. Și le aranjează atât de bine, și cu atâta răbdare, încât necunoscuta rezolvă ea însăși ecuația. O ecuație a iubirii, în care fiecare dintre noi, am jucat, la un moment dat, rolul necunoscutei.

Eu iubesc adevărat în fiecare zi!

Și îmi place să o spun. Nu o rostesc de fiecare dată, dar mă exprim astfel încât să se simtă. Să simtă și ceilalți. Îmi iubesc familia, îmi iubesc prietenul, îmi iubesc la nebunie câinele, ador muntele, ador zilele în care mă încarc cu energie pozitivă. Iubesc cu adevărat tot ceea ce mă face să zâmbesc și mă face fericită. Și mă simt bine. Oare sună a narcisism și a egoism dacă aș spune că mă iubesc și pe mine? Pentru că simt că mă iubesc! Dacă eu nu m-aș iubi, alții de ce ar face-o?!