De-ale vietii

Karma mea proastă

Timpul estimat pentru citirea acestui articol este de 2 minute.

Azi am avut o karmă proastă. Da ` proastă rău. Nimic din ce mi-am propus să fac n-am realizat. N-am avut nicio pornire, pentru nimic. Am zăcut din pricina căldurii care mi-a adormit orice simț. M-am copt la propriu. Pe la 19.30 m-am gândit că e timpul să o scot pe Nosy la o mică plimbare, prin împrejurimi. Am ieșit cu teamă din casă. Cu teamă că urma să dau piept cu un aer sufocant, cu teamă că afară sau chiar pe scara blocului o să am parte de… neprevăzuturi. Și cum era de așteptat, în fața bocului mă întâlnesc cu tovarășu` de la 69, cu tot familionul din dotare. Eu, cu nasul pe sus și cu celălalt „Nas” în lesă trec nepăsătoare pe lângă ei. Am scăpat! Nosy țopăie fericită și mergem ușurel la pas. De la ultima ieșire la munte a căpătat un obicei enervant: vânează și stârcește cu botul fiecare gâză, musculiță, fluturaș pe care le vede. Și merge numai cu nasul adulmecând prin iarbă. La un moment dat, mergând noi liniștite, aud de undeva de sus o voce enervant de pițigăiată de zici că era sunetul făcut de-o cretă care zgâria tabla: „Auzi, domnișoară, nu mai lăsa javra să-și facă nevoile aici că am deschis geamul să se aerisească și pute numai a p*șat în toată casa!” Nosy se oprește și ridică-ncet botul din iarbă. Era fericită. Tocmai anihilase o gânganie. Eu, curioasă și uimită în același timp, împinsă de la spate de karma cea proastă, ridic capul să văd și forma vocii pițigăiate. „Tulai Doamne c-o-nviat Ramses al II-lea!”  De la primul etaj al blocului prin fața căruia mă plimb în fiecare dimineață, mă privea cu o ură sfidătoare o cucoană de zici că era scoasă din borcanul cu murături, soră cu stafidele și într-o stare de râncezeală avansată. Îi explic rățoindu-mă un pic, ce-i drept, că al meu câine nu-și face nevoile acolo ci doar miroase prin iarbă. Că probabil haitele de maidanezi de la noi din cartier, care nu-s deloc puține, își fac nevoile pe acolo. „Nuuuu, maidanezi au locul lor, nu vin aici, javra ta face aici!” aud ieșind din buzele aproape invizibile ca o dungă roșie prost desenată pe o față mototolită. Karma mă-nghioldea să-i zic ceva de dulce, dar am făcut stânga-n prejur și am părăsit frontul. Am plecat bombănind acea veritabilă mumie în casa căreia, pesemne, mirosea urât de la propriile dejecții. Mai rău m-am enervat că a făcut-o javră pe Nosy, dar m-am consolat cu gândul că sunt atâtea javre cu două picioare care poartă această titulatură, în frunte cu sosia lui Ramses încât, până am ajuns acasă, mi-a trecut supărarea. Acum văd că înserarea dă semne de răcoreală. Și karma proastă-ncepe să dispară!

 
Ti-a placut? Da mai departe!
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *