Timpul estimat pentru citirea acestui articol este de 3 minute.

Acum ceva vreme, în urbea-n care-mi duc umilul trai de aproape 31 de ani, adică în Ploiești, se înființau parcuri/țarcuri pentru câini. Și acum, fiecare cartier ploieștean beneficiază de așa ceva, spre bucuria stăpânilor de câini care astfel își pot lăsa companionii să alerge în voie. Căci printr-o lege scrisă ne este interzis a umbla cu câinele liber. Iar dacă face parte dintr-o rasă cu potențial agresiv, trebuie să poarte și botniță. Astfel, în parcurile special amenajate, cățeii aleargă în voie și socializează cu alți patrupezi. Cel puțin 80% dintre posesorii de câini din cartierul Malu Roșu (zona în care locuiesc) sunt oameni responsabili și cu mult bun simț. De fiecare dată când câinii își fac nevoile, stăpânii strâng după ei. Nici vorbă să lase pe jos, în parc, hârtii, sticle, șervețele, ambalaje etc. În toamna anului trecut, distracția s-a terminat și, la insistențele unor oameni „binevoitori” parcul a fost desființat, urmând a fi strămutat, peste vreo cinci luni, într-o zonă dubioasă, lângă două case de rromi care mai ies din când în când să ne amenințe. Motivele pentru care parcul de câini a fost desființat se pare că au fost următoarele: era amplasat prea aproape de parcul de copii fiind considerat un focar de infecție pentru aceștia (cum s-a scris și într-un ziar local) în ciuda faptului că noi strângeam rahatul câinilor și nu lăsam niciodată gunoaie în parc; un alt motiv invoca înființarea unui parc pentru bătrâni, ca să se relaxeze la o partidă de șah sau să bârfească de dimineața până seara. Consecințele desființării parcului de câini le-am văzut încă de atunci, dar abia azi m-am hotărât să vi le arăt și vouă: mizeria este cuvântul care descrie perfect zona unde stau și se relaxează la bârfă tocmai persoanele care au comentat de prezența câinilor lângă parcul de copii: coji de semințe, sticle, ambalaje, oase aruncate câinilor maidanezi care nu doar că stau lângă parcul de copii dar și în interiorul parcului. Întreb acum și eu: toate astea nu sunt focare de infecție? Ca să nu mai zic că văd zilnic copilași care-și fac nevoie în boscheții care împrejmuiesc parcul, susținuți de mame, tați, bunici care militează răspicat pentru un oraș curat! Hai sictir! Snobilor! Și ne numiți jegoși pe cei care ținem câini în apartament și ne numiți companionii javre! Câinii noștri sunt vaccinați și deparazitați anual. Sunt toaletați, periați și îngrijți. Strângem după ei și avem grijă să nu deranjăm, pentru că suntem stăpâni responsabili. Copiii voștri de câte ori sunt vaccinați pe an? Câtă atenție le acordați? Bănuiesc că-i băgați în seamă în pauza dintre două partide de spart semințe, când se termină telenovela sau când tovarășa de bărfă nu mai este acasă.
Azi de dimineață am trecut pe lângă fostul parc de câini și am văzut mizeria asta.

Pe vremea când îmi lăsam cățeaua să alerge liberă pe aici nu exista așa ceva. Parcul aparținea unor oameni cu bun simț.
Apoi am trecut prin parcul de câini. Deși nu avem nici măcar un coș unde să aruncăm mizeria, iată cum arată.

Și sperăm că va arăta și mai bine, dacă vom fi dotați cu o bancă, vreo două coșuri de gunoi, și se vor planta și câțiva copaci pe margine.


Acum vă las pe voi să judecați care este mai cu bun simț: un posesor de câine sau un părinte/bunic?

 
Ti-a placut? Da mai departe!
Share