Advertoriale

Din însemnările lui Decebal

Timpul estimat pentru citirea acestui articol este de 4 minute.

„Suntem în iarna lui 86 și ne pregătim de-o expediție la sudul Dunării. Se pare că vom da piept cu oamenii lui Oppius Sabinus. Dar nu ne temem. Ne-am pregătit temeinic. Ne-am antrenat în lupte crâncene corp la corp, ne-am luat taurii de coarne și-am fugit cu ei prin bătătură, am mutat munții din loc, ne-am rugat la zei sus, pe Kogaion. Ne-am făcut și provizii serioase: berbecuțul pentru proțap, nelipsitul vin și brânza noastră dacică, de la vacile și caprele noastre pe care nicicând mâna de roman nu le va captura. Căci brânza de la căprițele din Munții Orăștiei este pentru puiul de dac precum ambrozia pentru Zamolxe. Acum hai la luptă să-nfrângem cohorta Moesiei!”

„Vara lui 87. Nu ai să crezi ce mi s-a întâmplat! Pe când eram aproape de-un defileu, în Turnu Roșu, luasem o pauză căci soldații mei erau cam obosiți și-am zis să mâncăm niște brânză să prindem puteri, ne-am trezit înconjurați de-o armată de cinci, șase legiuni condusă de Cornelius Fuscus.
– Decebale, predă-te și lasă bogățiile Daciei pe mâinile noastre căci noi vom ști cum să le administrăm, mai bine decât voi, popor de barbari!
– Îndrăznești, Fuscus, să mă ataci mișelește? Mai bine adună-ți generalii și hai să brânzim…pardon… să prânzim împreună și-om dezbate și probleme mai serioase.
– Aquila non capit brânzam, Decebal! Tu nu ai ce-mi poftește mie sufletul. La noi, la Roma, brânza a fost înlocuită cu cașcavalul și cu miezul de lapte. Bănuiesc că voi nici nu știți cu ce se mănâncă!
– Fuscuse, ce e „caș ca valul” trece! Dar nu-i bai că știm ce-i ăla și se mănâncă tot ca brânza, adică cu poftă! Auzi la el, cașcaval! Miez de lapte! Mare brânză! Poruncesc să vină imediat la mine pileații din marele rang cașcavalicesc, Racos Delacos și Seciperis Burdufescu, însoțiți de comatii Durazis Putinescu și de munteanul Cotisos Brânzescu. Și Cotisos să vină și cu frunza, să ne cânte balada lui de suflet!
*** Și-au venit pileații și comatii și cu Brânzescu cel cu glas de aur. Și-au adus caș, urdă, telemea, cașcaval, brânză de toate felurile, de-a rămas Fuscus cu gura căscată!**

– Uite-așa, Fuscuse, pe roată de brânză se- nvârte legea! Nu da brânzei cu piciorul, că pe urmă îi duci dorul! Acum hai să mâncăm în timp ce Brânzescu ne va cânta cu pasiune povestea tinereților sale:

Când eram tânăăăr ficiiiooor,
Eram spaima brânzeeelooor,
Căci dădeam iama prin eleeee,
De rămâneau cu secheleee!

R: Brânza și putiiiinaaa latăăă,
Ce curaaaaj aveaaam odată,
Mergeam cu oile prin văăăi,
Și cu ciobanii meeeei!

Fugea brânza de pe maaasăă,
Și se-ascundea după caasăăă,
Dară eu tot o găseeeam
Și-o înfulecaaam!

R: Brânza și putiiiinaaa latăăă,
Ce curaaaaj aveaaam odată,
Mergeam cu oile prin văăăi,
Și cu ciobanii meeeei!

Și la oooi când mă duceeeam,
Cu lapte mă întorceaaam,
Ca să fac eu pentru traaaci
Brânză ca la noi la daaaci.

R: Brânza și putiiiinaaa latăăă,
Ce curaaaaj aveaaam odată,
Mergeam cu oile prin văăăi,
Și cu ciobanii meeeei!

Mi se spune Zgâriebrânzăăă,
Și-am la pălărie-o frunză,
Ca să cânt din ea cu foooc,
Despre brânză și noroooc!

R: Brânza și putiiiinaaa latăăă,
Ce curaaaaj aveaaam odată,
Mergeam cu oile prin văăăi,
Și cu ciobanii meeeei!

– Asta-i brânza ce-am poftit! Mulțumesc, Decebal, pentru că mi-ai deschis ochii către o nouă pasiune. O să duc și la Roma rețeta brânzei voastre. Și-o să dăinuiască peste secole. Iar brânzul, pardon, prânzul nostru va intra în istorie!”

„Toamna lui 87. Fuscus nu se mai îndură să plece din Dacia. A devenit fan brânză. De fapt, e numai brânza de el! Și-a dat seama că cine se nutrește cu brânză, nu moare de foame. Și stă aici, pe capul nostru. Bună ziua i-am dat, fan brânză mi-am căpătat! Sau spune-mi cu cine te-mbrânzești, ca să-ți spun cine ești. Ăsta mi-s. Nu mai sunt Decebalus per Scorillo ci Decebalus per Brânzilo.”

*mazăre, brânză, pupăză, viezure, barză, varză… cuvinte dacice pe care strămoșii noștri le-au folosit din plin. Am ales „Din însemnările lui Decebal” pentru că brânza de pe-atunci își are seva, de-acolo se trage, din acea lume pe care tare mi-ar fi plăcut să o cunosc, cu bune, cu rele, cu războaie și ospețe barbare.
**articolul a fost scris pentru etapa cu numărul 7 a competiției SuperBlog 2012.

 
Ti-a placut? Da mai departe!
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *