Advertoriale

Press to play… și-ai să mă vrei!

Timpul estimat pentru citirea acestui articol este de 4 minute.

„Într-o toamnă, mai pe seară,
Când `mi-erau pleoapele moi,
A oprit la noi la scară
O mașină mai de soi.
Și din ea, cu gesturi calme,
Iată, a ieșit un tip!
Purta frac de milioane
Și în mână-avea un plic.
Eu pe Mihaela-o caut.
Am o vorbă să îi zic,
Căci mâine este bal mare.
Uite, scrie-aici pe plic!
Coty Palace, ora zece
Ca să fie-un pic mai rece,
Doar o rochie să-ți iei
Și idei de Press to Play!
Apoi tipul a plecat,
În mașină s-a urcat
Și uimită m-a lăsat.
Dar destul cu poezia
Și să-nceapă seducția!”

Și, odată cu seducția, începe și firul narativ al unei seri de vis. Selecta petrecere la care fusesem invitată coincidea cu noaptea de Halloween, astfel că, atunci când am deschis plicul și am citit invitația, am aflat un amănunt important: trebuia să fiu costumată! Cum timpul era prea scurt ca să mai achiziționez vreun articol vestimentar, am trecut la improvizații: rochia scurtă din piele cu franjuri, cizme cu franjuri asortate cu ale rochiei, înfățișare și coafură amerindiene, bentiță împletită pe frunte și-o pană smulsă-n grabă din dreamcatcher și… gataaaa. Pocahontas îmi luase locul. Rolul mi se potrivea și speram să fiu remarcată.

Avem și-o mică mare armă de seducție: ierburile mele aromatice, care mă însoțeau pretutindeni, bine închise într-o sticluță modernă, cu urechiușe și aspect retro. Astfel țineam la îndemână florile de portocal și nectarină, savoarea bujorului, dulceața mărului, atingerea cașmirului, puterea moscului și a lemnului de santal.

Având toate armele la mine, am plecat spre luxurianta locație, Coty Palace. Încă de la intrare am fost surprinsă de atmosfera extravagantă dar ciudată, în același timp: ne înconjura un lux cum nicicând nu văzusem dar toți eram personaje demne de-un veritabil bal mascat, căci doar era Halloweenul! Așa că luam parte la un Halloween de lux, într-un loc deosebit, alături de personaje precum Frankenstein, Stan și Bran, Minnie, Omul de tinichea din Vrăjitorul din Oz și… nu pot să cred… visez, mă ciupesc singură… este chiar el, idolul meu, cel pe care din `95 încoace îl venerez, este William Wallace, eroul neînfricat al Scoției.

Și este la o aruncătură de băț de mine. Iar sub masca lui Wallace este chiar interpretul lui cel cu inimă neînfricată: Mel Gibson. Trebuie să-i vorbesc să-i spun cât de mult îl admir. Să-l ademenesc, să-l seduc, să-l farmec. Dar cum? Uite-l cum soarbe din paharul cu scotch… Ah, știu, esențele ierburilor mele. Scot sticluța și apăs butonul magic. Parfumul exotic mă învăluie imediat. Îl văd pe William Wallace cum adulmecă în aer… nările i se dilată, ochii scrutează fiecare milimetru și, și… mă găsește din priviri. În secunda următoare este lângă mine și-mi întinde îmbietor un pahar cu scotch. Nu îmi permit să mă fâstâcesc. Știu că îi plac femeile puternice. Sunt stăpână pe situație și, după prezentările de rigoare, îl invit la o plimbare călare prin păduricea care străjuiește Coty Palace. Îl asigur că deși peisajul nu-i la fel de spectaculos precum dealurile Scoției va avea parte de câteva minute de liniște și frumusețe pură. Răsuflă ușurat că-l scap de agitația acelei seri. Mi-a mărturist că se săturase să fie asaltat de fel de fel dive și chiar a fost fericit și emoționat când m-a zărit pe mine, o „primitivă”. Câțiva cai ne așteptau în grajdurile de lângă Coty Palace. Pentru a-i face pe plac lui William (a.k.a. Mel Gibson) l-am ales pe arăsarul Apollo. Semăna leit cu Traveler, armăsarul său din filmul „Braveheart”. Era vizibil încântat. Eu am o vorbă, preluată de pe la francezi: „En sachant la passion dominante de chacun, on est sûr de lui plaire”/„Cunoscând pasiunea dominantă a cuiva, vom știi cum să ne facem plăcuți.” Se pare că în cazul acesta a funcționat. Ne-am plimbat prin pădure în goana cailor și ne-am oprit lângă lac. Am depănat povești despre legende scoțiene dar și românești, ne-am bătut, verbal, în succesele istorice ale țărilor noastre, ne-am împărtășit gânduri și pasiuni. Nu-mi dădeam seama cum trece timpul. William mi-a mărturisit că, pentru el, seducția înseamnă pasiune împărtășită dar și… olfactoterapie. Esențele mele îl amețiseră. Aromele ajunseseră acolo unde trebuie. Își făcuseră treaba. Apoi, totul a venit de la sine. Nu ai nevoie de trucuri false, nu este nevoie să te schimb comportamental și caracterial atunci când vrei să seduci. Naturalețea, intuiția și armele din sticluța cu urechi de iepuraș își spuseseră cuvântul. Cocoșii cântau sosirea zorilor de zi.

William m-a tras sălbatic de mijloc, în încercarea unui sărut de rămas bun, învăluiți în ceața dimineții și-n parfumul floral fructat. Privirea-i pătrunzătoare îmi mângâia ochii. I-am simțit răsuflarea caldă și… am auzit o bufnitură înfundată și, în secunda următoare, am simțit o durere ascuțită în coaste. Picasem din pat, chiar când măritul William Wallace se pregătea să mă sărute. Cu ochii cârpiți de somn, am aruncat ceasul care mă trezise în celălalt colț al camerei. Am luat sticluța de Playboy VIP for Her, m-am parfumat și-am adormit din nou…

„Somn ușor, vise plăcute, Playboy VIP să te sărute…”

*articol scris pentru etapa cu numărul 8 a competiției Superblog 2012.

 
Ti-a placut? Da mai departe!
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *