Advertoriale

Jurnalul Diaconului Coresi vs. inovațiile viitorului

Timpul estimat pentru citirea acestui articol este de 5 minute.

Luna lui florar. Anul 1556. Mă aflu împreună cu Logofătul Oprea în frumoasa cetate a Brașovului. Am fost chemați pentru a tipări prima carte braşoveană: „Octoihul Mic”. Încă nu-mi vine a crede că ne aflăm și noi în rand cu lumea. Căci acum vreo sută de ani Johan Gutemberg a inventat tiparul cu litere mobile de metal. Mare descoperire! „Luminarea și progresul națiunilor” este într-o mișcare continuă. Iată că au trecut aproape 50 de ani de când meșterul tipograf Macarie tipărea, din porunca lui Radu cel Mare, Evanghelierul în limba slavonă. Și noroc cu reformatorul Honterus că a înființat prima tiparniță din Transilvania aici, la Brașov. Așa am și eu un loc de muncă stabil.

Luna lui brumar. Anul 1556. Sunt fericit! Astăzi a văzut lumina tiparului „Catehismul românesc”. O asemenea realizare, trebuie sărbătorită. I-am luat pe Logofătul Oprea și pe Dascălul Mihail și ne-am oprit taman la taverna lui Calvin pentru a ne ospăta cu berbecuț la proțap și-a ne adăpa cu o carafă-două cu vin.

Miercuri, după marți, luna lui brumar, același an 1556. M-am trezit cu greu de dimineață. Avem liber azi. Tiparnița este închisă. Cu toții am lucrat la foc continuu pentru scoaterea Catehismului. Acum ne odihnim. Și Dimitrije Ljubevic, mentorul meu, cel de la care am deprins tehnica tiparului, tot așa proceda.
Încercând să mă dau jos din pat, m-a cuprins o amețeală profundă. Mi-am adus aminte că aseară, la tevernă, am exagerat un pic cu vinul. Și mi-am adus aminte că am avut o discuție foarte interesantă dar și foarte ciudată cu un individ pe numele său Michel.
„Michel de Nostredame, dar îmi puteți spune Nostradamus!” așa s-a prezentat impunătorul personaj. Mi-a spus că mă cunoaște de pe vremea când lucram la Târgoviște. Nu înțelegeam cum de a auzit de mine, un biet om de litere.
„Te văd cu ochii minții. Știu și care-ți va fi evoluția peste un an, peste 10, dar știu și cum vor evolua tipăriturile în lume…” mi-a spus străinul dăruindu-mi ceea ce se pare că era lucrarea sa, „Profețiile” apărută, după mărturisirile sale, cu un an în urmă. „Un vrăjitor, un vizionar, un spirit rebel…” asta îmi trecea prin minte. Dând pe gât vinul rubiniu din carafa de lut, Nostradamus m-a sfredelit cu privirea și, cu o voce venită parcă din străfundurile Tartarului, mi-a prezis:
„Diacone Coresi, drumul tău în viață va fi unul presărat cu lauri. Tipăriturile tale vor avea o importanță covârșitoare pentru unificarea limbii române. Ele vor sta la baza formării limbii literare. În cinstea ta, peste 443 de ani o tipografie și o editură îți vor purta numele.Vei fi menționat în manualele școlare, nu va exista copil sau adult care să nu știe că tu ai revoluționat tipăriturile în ceea ce, peste ani de zile, va purta numele de România. Dar, începând cu anii 1960 va apărea un dușman al tipăriturilor: lumea îl va numi internet și va evolua cu o viteză uimitoare, mai repede decât au evoluat tiparnițele voastre primitive. Omul nu va mai putea să-și plimbe degetele pe hârtia tipărită și va citi pe ecrane de diferite dimensiuni. Chiar Evangheliile și Catehismele tale vor apărea pe acest internet. Pe 3 aprilie 1829 va apărea primul ziar românesc, editat de un domn, pe numele său Ion Heliade Radulescu. Ziarul se va numi „Curierul românesc”. Dar la 183 de ani după această apariție, din ce în ce mai puțini oameni vor cumpăra ziare. Cei care nu vor fi de acord cu dispariția tiparnițelor, își vor cumpăra niște mașinării de tipărit. Ei le vor numi multifuncționale. Se va înființa magazinul online Azerty, de unde oamenii își vor lua multifunctionale ieftine pentru că nu vor fi mulțumiți să citească doar pe internet. Aceștia sunt oamenii pentru care scrierile pe hârtie vor rămâne întotdeauna cele mai importante. Dar vor exista și oameni care-și vor vinde la anticari cărțile din casă, și vor apela la variantele online.”
Astfel grăit-a Michel de Nostredame și se făcu nevăzut în puterea nopții.

Joi. La tipografie. Pauza de masă. luna lui brumar, același an 1556.
Mă tot gândesc la ce mi-a spus Nostradamus. Dacă ar fi adevărat și toate acele invenții vor exista, la un moment dat, de ce oamenii ar vrea să scape de vechile tipărituri? Sau de ce ar vrea să renunțe la tipografii? Oare nu există o cale de compromis? Oare acel online de care vorbea străinul nu poate conviețui cu foaia tipărită? Oare poate online-ul să înlocuiască mirosul de cerneală proaspătă? Oare online-ul poate fi pipăit astfel încât omul să simtă sub degete povestea nespusă a foii de hârtie?

10 ale lunii lui brumar. Anul 2012. „Au trecut aproape 500 de ani de când scrisul românesc a început să se definitiveze și să capete amploare grație tiparnițelor. Am fost și voi rămâne o împătimită a citititului. A cititului pe „print” nu pe „online”. Recunosc, nu am de ales și, câteodată, dau întâietate online-ului. Dar, când am posibilitatea, îmi printez informațiile de care am nevoie.
Sunt redactor la o revistă de chinologie și, la un moment dat, s-a pus problema renunțării la varianta printată în favoarea celei online. Din fericire, s-a ajuns la un compromis varianta tipărintă păstrându-se, iar în online „activând” doar site-ul respectivei publicații. Am văzut în magazinul online Azety oferte Samsung, oferte Canon, discounturi Hp, posibilități multiple de achiziționare a multifuncționalelor. Căci cine apreciază hârtia tipărită/printată, e musai să dețină așa ceva. Măcar noi, cei fideli atingerii paginilor de hârtie. Fie ea hârtia tipărită de Coresi sau cea printată la o multifuncțională.” (Mihaela Istrate)

*Articol scris pentru etapa cu numărul 19 a competiției Superblog 2012.

 
Ti-a placut? Da mai departe!
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *