De-ale vietii

Schimbarea vine din noi

Timpul estimat pentru citirea acestui articol este de 2 minute.

Altă dată, dacă aș fi pățit ce-am pățit azi, cu siguranță aș fi făcut spume la gură într-o agitație apocaliptică și-aș fi boscorodit jumătate de zi. ”Fir-ar a dracului de babă care n-are ce face și se ia de tine ca boala de om sănătos!” Dar acum, altfel stă treaba, de mă mir și eu cum, de ce și de unde am fost blagoslovită cu o stare de pioșenie, înțelegere și acceptare a situațiilor așa cum sunt ele de fapt. Dacă te întrebi ce-am pățit, nimic nou pentru un posesor de animal de companie (câine). Plimbându-mi cățelușa foarte aproape de blocul în care locuiesc, o doamnă în etate iese supărată la fereastră și-mi urlă cu pizmă să plec de la ea de la geam. Întrebând-o dacă s-a întâmplat cumva ca al meu câine să deranjeze cu ceva noroiul din fața blocului (căci doar o mâzgă dizgrațioasă zace pe această alee, nici urmă de-un fir de iarbă) răspunsul a venit la fel de stupid ca și cerința doamnei: ”Da, deranjează!” Am dedus singură: o deranjează cățeaua mea pentru că este mai frumoasă decât ea, pentru că respiră aerul din fața geamului său, pentru că-i fură noroiul din fața geamului pe lăbulețe, pentru că merge afurisita și nu levitează, pentru că există. Apoi, în loc să mă enervez cum aș fi făcut-o acum ceva vreme, m-am gândit cât de tristă poate să fie această femeie încât să-și consume energia pentru… nimic. Cât de frustrată încât să-și verse nervii pe un câine care nu a deranjat-o cu absolut nimic. Acest câine nici măcar nevoile nu și le lasă la întâmplare prin preajma blocurilor, pentru că are o stăpână responsabilă (da, eu sunt aia!) care strânge după ea, pentru că nici ei nu-i convine să calce când îi e lumea mai dragă în vreun răhățel de câine. Buuuun! Am lăsat-o în pace pe doamna supărată dar uite că dacă nu era ea nu-mi aduceam aminte că… mi-am schimbat puțin modul de a percepe lucrurile. Pentru că mi-am propus să fiu mai calmă, mai optimistă, mai împăciuitoare. Și schimbarea a venit din mine. Asta nu înseamnă că nu sunt ajutată și susținută și de alte persoane cărora le place să mă vad mai zen ca oricând. Și le mulțumesc pentru asta. Și le iubesc pentru asta!

Schimbarea vine din noi. Ar fi bine să ne concentrăm asupra lucrurilor cu adevărat importante. Îmi este milă de doamna frustrată pentru că poate nu are cu cine să comunice, nu are un scop în viață sau și l-a pierdut. Pentru a-ți ține moralul ”în priză” ai nevoie de optimism, fie el provenit și din autosugestie, ai nevoie de canalizarea tuturor energiilor pozitive către un scop precis și constructiv, trebuie să renunți la tot ceea ce te face anost și nefericit. La mine funcționează.

 
Ti-a placut? Da mai departe!
Share

Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *