Timpul estimat pentru citirea acestui articol este de 3 minute.

Nu-i lucru de mirare că unii nu se-aşteaptăjolidon

Ca soarta să le fie favorabilă dintr-o dată.

Însă destinul le zâmbeşte chiar dacă ei nu speră

Contrazicând ce zice lumea: că clipa-i efemeră!

Din fire nu-s deloc o damă pesimistă.

Ba chiar pot să declar că-s foarte optimistă.

Nu mi-am dorit averi, castele şi viaţă de huzur

Am vrut doar fericire sub cerul de azur.

Făcând iute un calcul pot sincer să vă spun

Că ce mi s-a-ntâmplat e semn de… rămas bun!

Dar nu definitiv, căci n-am să plec de tot

Stau două săptămâni şi iute mă întorc.

Habar n-aveam că vara asta voi avea noroc.

Dacă-mi spunea cineva, l-aş fi numit escroc!

Dar îţi vine a crede că, de la un costum frumos

Mi-am pregătit valiza şi-am plecat în Barbados?

Era-ntr-o dimineaţă când razele de soare

Se alergau cu bezna ce le dădea târcoale.

Când s-a crăpat de ziuă, din pat m-am ridicat

Şi sus, pe noptieră, un pachet am aflat:

Era-nvelit într-o hârtie foarte fină, aurie

Încetişor l-am dezbrăcat cu multă bucurie.

Am ridicat uşor capacul: „O fi ceva pentru câine…”

Când, înăuntru, un bilet: „Ghici unde plecăm mâine?”

Şi sub bilet sta un costum de baie minunat

”Wow, e chiar de la Jolidon!” și pe loc l-am îmbrăcat.

Costumul cu alb și roz `mi-amintea de Barbados.

Cu o noapte înainte, când mă răsfățam în perne,

Așteptându-l pe Moș Ene ce pe gene mi s-așterne.

M-am imaginat la soare într-un loc foarte exotic

Care pentru multă lume are un iz anecdotic.

M-am văzut în Caraibe, în Barbados mai precis,

Cum stăteam eu relaxată pe nisipul cel încins:

Pielea îmi frigea sub raza soarelui prea arzător,

Părul îmi curgea pe umeri într-un mod provocator.

Sânii se-alintau în apa de-un albastru ireal,

Pe când ochii mei priveau la bărbatul ideal.

Eram pe-o plajă cu nisipul când roz, când alb ca neaua,

Întinsă pe-un chaise long comod sorbeam încet cafeaua.

Când l-am văzut pe-al meu iubit cum iese dintre valuri

Ca un Poseidon răzvrătit ce-nneacă apa-n dealuri,

Cu părul lung și ud și greu pe spatele-i frumos

M-a furnicat ca la-nceput săgeata lui Eros.

M-am ridicat și c-un gest leneș am luat un prosop

L-am așteptat și l-am înfășurat în el ca-ntr-un cojoc.

Iar drept alint și ca răsfăț față de grija ce i-o port

S-a gândit că ar fi bine să-mi dea lecții de înot.

Nu aș fi vrut să mă urnesc nicicum de pe nisip

Dar nu puteam scăpa de el sub niciun chip.

Timidă, am intrat în apa minunată

Dar eram ca o mâță: speriată, timorată.

Iubitul cel exotic de mână m-a luat

Și înspre orizont pașii mi-a îndreptat.

Mâna sa dreaptă sprijinea al meu plat abdomen

Cu stânga păru-mi mângâia… mă simțeam ca-n Eden!

Am început ușor, ușor să învăț să înot:

”Te miști chiar bine!” îmi zicea. ”Da, da… ca un robot.”

Când apusul a început în apă să sclipească

Atunci mi-am scos și eu din apă imaginea feciorească.

Poate de la entuziasm și prea multă bălăceală

M-am ridicat din apă timidă: eram goală.

Am fugit în grabă spre prosopul salvator

Ca să scap de rușinea vreunui ochi amator.

Iubitul meu exotic în apă a rămas

Căutând de bezmetic costumul buclucaș.

E-un lucru bizar căci costumul din vis

E aidoma celui ce azi l-am deschis.

E mic și finuț, colorat în alb și roz

Este precum acel nisip cald din insulele Barbados.

Când l-am probat mi-am amintit și de iubit:

”Oare-a găsit costumul sau a renunțat subit?”

F1652I

 

*articol scris pentru SuperBlog 2013.

 

 
Ti-a placut? Da mai departe!
Share