”Renunţă la critică şi întoarce-te către tine! Restul se va rezolva de la sine, din alinierea ta cu curgerea naturală a vieţii!” (Tania Tița, Ghidul tuturor femeilor)
Timpul estimat pentru citirea acestui articol este de 4 minute.
Îmi place să dăruiesc și o fac cu plăcere. Cei dragi sunt norocoși căci de foarte multe ori îmi place să-i surprind în mod plăcut cu câte o mică atenție. Recunosc: nu sunt o persoană care se bucură atunci când primește ceva exteriorizându-mă zgomotos. Nu râd, nu plâg, nu țip de bucurie. Accept cadoul cu plăcere și-un zâmbet larg pe chip. Dar altfel stă treaba când îmi fac singură un cadou. Bucuria este diferită pentru că mi-o ofer eu. Este o bucurie lăuntrică, o ungere a sufletului și o binecuvântare a gândului de împlinire că am obținut ceea ce mi-am dorit. Fie că e vorba de o rochie, de o pereche de pantofi sau o bijuterie, cadoul pe care mi-l ofer cu dărnicie mă mulțumește nespus. Acum ceva vreme eram săracă în sentimente față de propria persoană. Îmi lăsam impresia că nu mă iubesc. Parcă mă rupeam în zeci de bucățele pentru cei dragi din jur și pentru mine nu mai rămânea niciuna. Împărțeam iubire în toate zările și mie nu-mi mai rămânea niciun strop. Dar dăruiam cu drag. Din păcate, uitasem de mine. Cum spune Deepak Chopra, ”o celulă nu poate fi vie şi sănătoasă decât atunci când se află în echilibru. Această stare de echilibru, de împlinire şi armonie, nu poate fi realizată decât printr-un schimb constant, prin dăruire şi primire.” Eram, cum s-ar zice, dezechilibrată. De la rochia cu flori de colț pe care mi-am dăruit-o acum doi ani sau rucsacul preferat nu am mai fost atât de darnică cu mine. Până într-o seară când, în timp ce mă relaxam în fotoliul moale și călduros cu o carte în față, mi-am auzit bijuteriile discutând aprins. Mi-am dat seama că sunt supărate pe mine:
”Fetelor, nu mai putem continua așa. La noi în garsonieră e mare înghesuială. Inelele se urcă peste cercei, brățările se foiesc toată noaptea de nu mai avem loc de ele, pandantivele dorm în picioare, lănțișoarele sunt atârnate prin colțuri. E dezordine, debandadă… Așa nu se mai poate. Eu intru în grevă. Vreau un apartament. Vreau spațiu mai mare și un loc doar al meu. Merit asta. Doar sunt cea mai frumoasă bijuterie. Onixul stăpânește asupra voastră.”
”Suntem de acord cu tine. Noi suntem cei mai lungi și mai bogați cercei din garsonieră și ne-am săturat să stăm stârciți în cel mai întunecat colț al cutiei. Categoric ne trebuie un spațiu mai mare.”
M-am uitat mirată înspre cutia mea cu bijuterii: într-adevăr, podoabele mele aveau dreptate. Cutia era mult prea mică pentru numărul lor. Trebuia să le cumpăr una nouă. Uite-așa aveam să-mi fac un cadou neplanificat, dar necesar, surprinzător și folositor totodată: cutia de bijuterii Preciosa Ivory. Pentru tine mai contează prețul atunci când îți place la nebunie un lucru? Păi vezi? Nici pentru mine! Acum bijuteriile mele vor avea fiecare un loc bine definit. Și eu voi fi fericită că am liniște în casă. Hmmm, începe să-mi placă să-mi fac cadouri. Merit să mă răsfăț și eu, din când în când. De cele mai multe ori aleg să-mi cumpăr produse strâns legate de hobby-urile mele. Îmi amintesc că acum trei ani mi-am cumpărat un rucsac de 35 de litri de pe un site de articole montane. A fost o decizie spontană, de moment. Produsul costa destul de mult, dar își merita fiecare bănuț. Aveam deja câteva experiențe nefericite când am renunțat la a-mi cumpăra lucruri care-mi plăceau la nebunie doar pentru că nu mă înduram să dau banii pe ele. Iar când mă răzgândeam, bineînțeles că nu le mai găseam. Cu rucsacul am avut baftă pentru că, accesând site-ul respectiv, la doar două zile după ce dădusem comanda, am constatat că produsul nu mai era pe stoc. Am răsuflat ușurată căci fusesem inspirată să mi-l iau la timp. Și acum mă însoțește în turele de o zi în vârf de munte având grijă să-mi anintească de bucuria pe care-am avut-o când l-am primit. Aceeași bucurie o simt când îmi văd în bibliotecă volumele de cărți preferate sau bjuteriile care stau frumos aliniate în noua lor casă-casetă!
Am ajuns la concluzia că dacă ești capabil să te bucuri de ceea ce-ți oferi, înveți treptat să te bucuri și de ceea ce primești de la alții, pe de o parte, și de încrederea pe care acest minunat gest ți-o poate aduce, pe de altă parte. A(-ți) dărui ceva cu dragoste și emoție, sub orice formă, înseamnă a (te) respecta, a (te) prețui, a te simți viu și fericit!
*Self-love is the key to receiving love. Self-love means accepting yourself as you are, and it means making a commitment to improve yourself; and, although it’s a process, it’s easy to learn to love yourself.
**articol scris pentru SuperBlog 2013
