Timpul estimat pentru citirea acestui articol este de 3 minute.

Acum doi ani am participat pentru prima oară la competiția Superblog. M-am înscris oarecum târziu, căci întâmplarea a făcut să găsesc, pe nici nu mai știu ce site, anunțul privind competiția. Blogul meu era o mlădiță, abia răsărise timid la insistențele surorii mele care, văzând că vorbesc mult și fără rost a zis să-mi fac ordine în gânduri și să mă apuc serios de scris. Parcă o și aud: ”Toată ziua numai despre câini butonezi, stai cu nasul în cărți, aberezi vrute și nevrute… pune mâna și fă-ți un blog.” Și-așa s-a născut ”Nimic nu e întâmplător”. Asta se întâmpla în vara lui 2011 iar în toamna aceluiași an aveam să ocup locul 13 în primul Superblog din viața mea. A urmat locul 9 obținut în toamna anului trecut. În acei ani am cunoscut persoane minunate ale căror bloguri le citesc cu mare plăcere, sponsori diferiți în opinii și certitudini, parteneri media serioși și obiectivi. Nu m-am gândit nicio secundă că aș putea fi și eu, la rându-mi, partener media într-o asemenea competiție. M-am gândit, ce-i drept, la posibilitatea ca revista pe care o coordonez (”Dog Magazin”)  să sponsorizeze competiția sau să fie partener media. În mod sigur superblogerii sunt iubitori de animale și le-ar prinde bine să scrie și/sau să citească despre acestea. Iar la ora actuală mă mândresc cu faptul că mă ocup de cea mai bună revistă cu profil chinologic din România. Un parteneriat între cel mai bun concurs dedicat blogerilor și cea mai bună revistă dedicată chinofililor nu poate fi decât de bun augur.

dog 1

Dar totuși am participat la Superblog ca Mihaela Istrate din postura de bloger nu de editor coordonator al unei reviste. Nu am scris despre îngrijirea și educarea câinilor, ci despre senzualitate, sensibilitate, cărți, ”te iubesc”, cadouri, călătorii… Pentru că ”nimic nu e întâmplător” am avut parte de unele teme care s-au pliat perfect hobby-urilor mele. Așa că, ar fi corect să-mi recomand propriul blog drept posibil partener media. Recomandându-l pe el, mă descriu pe mine și ideile mele. Pentru că mă reprezintă: sincer, dar rezervat atunci când trebuie, simplu și alambicat, în același timp. Iar Superblog merită făcut cunoscut și prețuit la adevărata lui valoare. Deși an de an există mici răutăți, conflicte minore fie între blogeri, fie între blogeri și sponsori, până la urmă, fiecare ”end” este unul ”happy”. Și așa trebuie să fie și de aici înainte. Anul trecut vă spuneam că aș promova Superblog cu mare drag și responsabilitate. Ei bine, dorința mea nu s-a schimbat. Probabil că mi-aș dori o ”relație” mai strânsă între blogeri, aș alege o modalitate de a-i motiva să fie mai ”fair play” și mai puțin ”ranchiunoși”. De cum se dă startul competiției, blogerii se transformă în vânători. Unii au la ei arme de calibru mai mare, cu gloanțe mai multe sau mai puține. După bugetul inspirațional. Alții sunt dotați mai slab, dar au carismă. Unii prind capturi valoroase, alții pleacă acasă cu trofee impresionante, unii doar cu o potârniche, drept premiu de consolare. Dar toți cei care trec linia de sosire au o satisfacție lăuntrică nebunească. Diploma de participare (aceeași diplomă care nu cântă, dar spune atât de multe despre cum este de fapt acel bloger) îi face pe mulți fericiți. Cred că doar un fost bloger devenit partener media știe cum să îndulcească programul competițional. Nu știu ce se va întâmpla până la toamnă. Dacă totul se va aranja în favoarea mea, din punct de vedere al timpului pe care îl am de alocat și al inspirației, cu siguranță voi participa din nou la Superblog. Rămâne de văzut din ce postură.

*articol scris pentru competiția Superblog 2013

 
Ti-a placut? Da mai departe!
Share