Timpul estimat pentru citirea acestui articol este de 1 minute.

De ce atunci când ne alegem un stil de viață diferit de cel al turmei suntem arătați cu degetul? Nu mă macină prea tare această întrebare, pentru că nu îmi pasă de gura lumii câtuși de puțin. Însă îmi pare rău când văd că, la unii oameni, în loc să intervină acceptarea sau constatarea în primul plan al gândirii, intervine judecata. Ce-i pasă altuia de unde îmi iau eu proteinele acum când nu mai mănânc puiul, porcul, vita? Ce-i pasă altuia cum aleg să trăiesc? De ce veganii, raw-veganii, lacto-vegerarienii sunt blamați? Pentru că sunt diferiți? Pentru că trăiesc sănătos și echilibrat? Pentru că iubesc viața lor și tot ceea ce îi înconjoară?

Cu siguranță ai auzit de Leonardo da Vinci. Ei bine, acest deschizător de drumuri în artele plastice a fost vegetarian. Și spunea următoarele: ”Corpurile ne sunt cimitire umblătoare. Omul e regele animalelor, căci, prin cruzimea lui, le depășește cu mult. Cea mai mică felină e o capodoperă; cum s-o ucidem? Trăim bazându-ne pe moartea altora. Suntem cimitire. Cel ce nu respectă viața nici nu o merită.” Pe aceeași lungime de undă vine Nietzsche cu o completare: ”Hrana vie este prima condiție a genialității. Bucătăria proastă transformă geniul în mediocritate. Cei care consumă carne fac din propriul stomac un sarcofag.”

Dragilor, indiferent cu ce ne ocupăm, ce facem în viața de zi cu zi, ce mâncăm, ce gândim, să o facem pentru noi, în beneficiul nostru. Hai să ne uităm în ograda noastră, nu la vecinu` să vedem ce vâră în gură, ce mai scoate pe gură, cum, de ce și în ce fel. Hai să nu mai judecăm atât de mult pe cei de lângă noi. Moare câte puțin cel care nu-și trăiește propria viață și nu se raportează la propriile obiective…

vegetables375119-1

(sursă foto: http://www.myorganicfoodclub.com)

 
Ti-a placut? Da mai departe!
Share