Despre caini si preocuparile lor de zi cu zi

De ce este bine să ne sterilizăm animalul de companie?

Timpul estimat pentru citirea acestui articol este de 3 minute.

Cu ajutorul  medicului veterinar Ovidiu Roşu, acum ceva vreme, am publicat următorul text. Recomand acest articol tuturor celor care îmi spun că nu-şi sterilizează câinele (care nu este de rasă, cu pedigree, cu drept de montă, apt pentru reproducere, etc.) pentru că nu vor să-i răpească dreptul de a coţăii liniştit tot ce vrea, nu vor ca animalul să se îngraşe, nu vor să-l chinuie, şi alte explicaţii aberante.

De ce este bine să ne sterilizăm animalul de companie?

Nu contează că este vorba de animalul nostru de companie sau de câinii comunitari, un lucru este cert: sterilizarea se impune în ambele cazuri, este o măsură de bun simţ pe care un proprietar de câine care nu este de rasă (sau care are câine de rasă, chiar cu pedigree, dar nu vrea ca acesta să se reproducă) precum şi autorităţle locale care se ocupă de soarta câinilor abandonaţi ar trebui să o pună în practică.

Pentru a înţelege şi a conştientiza beneficiile sterilizării, am apelat la experienţa domnului medic veterinar Ovidiu Roşu.

Lăsând la o parte motivele etice care fac din sterilizarea câinilor din România un motiv de maximă necesitate, voi încerca să punctez cele mai importante motive din punct de vedere medical care se alătură celor anterioare.

Femelele intră în călduri în medie de două ori pe an (la unele rase de trei ori), iar pentru o perioadă de până la 12 zile acestea o să prezinte scurgeri vaginale, care, pe lângă motivele de igienă, vor atrage masculii. Pentru a-şi impune rangul de superioritate, masculii pot deveni agresivi şi cu aceasta crescând riscul de lupte şi implicit de accidente nedorite.

Odată cu sterilizarea femelelor, se împiedică sau se reduc semnificativ riscurile de apariţie a unor condiţii medicale precum: piometru, tumori mamare, metrita, chişti ovarieni, tumori ovariene, uterine sau vaginale. Piometrul este una dintre cele mai frecvent întâlnite condiţii medicale la femelele care intră în călduri dar nu devin gestante. În uterul acestora se poate dezvolta o infecţie (piometru=puroi în uter), care poate pune în pericol viaţa animalului dacă nu se intervine medicamentos, dar cel mai bine prin excizarea chirurgicală a uterului (practic castrarea femelei).

De asemenea, dacă femelele sunt sterilizate înainte de primul ciclu estral se reduce considerabil riscul de instalare a tumorilor mamare. Incidenţa tumorilor mamare pe parcursul vieţii animalului creşte cu aproximativ 8% după primul ciclu până la 26% după al doilea ciclu (Ogilvie and Moore, 1995). Acest lucru face ca sterilizarea căţelelor înainte de primul ciclu să fie de preferat.

Pe lângă conflictele care pot fi evitate sau posibilitatea pierderii câinelui datorată instinctului acestora de a pleca după femelele în călduri, castrarea masculilor oferă avantajul eliminării apariţiei tumorilor testiculare şi scăderea riscului instalării problemelor prostatice. Printre modificările patologice care pot apărea la masculii necastraţi, se numără hiperplazia prostatică benignă, prostatitele (inflamaţia prostatei) sau infecţii care pot duce la formarea de abcese.

Personal, recomand posesorilor de câini să-şi sterilizeze companionii în jurul vârstei de şase luni. La această vârstă, femelele nu au avut încă primul ciclu iar masculii încă nu au căpătat comportamentul de „hoinărit” sau „sărit pe picior” şi pot suporta anestezia fără probleme. Sterilizări mai precoce de şase luni pot fi făcute fără probleme dar recomand să fie făcute de medici care posedă o vastă experienţă.” (medic veterinar Ovidiu Roşu)

Ca posesoare de căţel cu pedigree, mascul sterilizat, aş putea ţine o pledoarie în favoarea castrării, dar voi aduce patru argumente mari şi late. În primul rând, un câine necastrat se va duce după o femelă în călduri, fapt ce ar putea avea consecinţe dramatice. Ar putea fi bătut, muşcat de alţi câini, ar putea fi lovit de maşini. Gândiţi-vă că nu va mai fi atent la nimic altceva. Şi asta vă va afecta pe voi ca stăpâni, atât din punct de vedere emoţional, cât şi financiar.

Un al doilea argument ar fi acela că, o dată ce patrupedul a fost castrat, scade şi numărul puilor nedoriţi.
Un argument la fel de important ar fi sănătatea lui. Şansele de a face cancer de prostată la maturitate scad simţitor (în cazul unui mascul).
Trebuie desfiinţată şi teoria conform căreia, un câine castrat nu va mai putea face pază.” (Adina Vişan, Cluj – posesoare de Labrador Retriever)

Ti-a placut? Da mai departe!
Share

2 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *