De prin cutia Pandorei

Timpul estimat pentru citirea acestui articol este de 2 minute.

A fost odată ca niciodată că dacă nu ar fi fost, nu aș mai fi uzat tastele de pomană din dorința de a vă spune și vouă povestea sa. Pe vremea când Modestia era prietenă bună cu Amabilitatea, exista un bărbat chipeș pe nume Bun-Simț. Frumusețea lui sufletească îi ieșise prin piele, cum s-ar spune. Făcea parte din categoria ”la soare te puteai uita dar la el ba!”

Și pentru că era atât de plăcut se înconjurase doar de prieteni asemeni lui: Încrederea, Perseverența, Sinceritatea, Bunătatea, Simplitatea, Sârguința, Conștiinciozitatea, Adevărul, Demnitatea. Aceștia îl însoțeau peste tot. Râdeau și se veseleau cât era ziua de lungă. Aveau frunți senine, gânduri pozitive, zâmbete pe buze, dragoste în priviri. Te topeai la vederea lor și nu puteai să nu le mulțumești doar pentru simplul fapt că ți-au ieșit în cale.

Într-o zi, pe când Bunul-Simț și-ai săi prieteni ieșiseră să cutreiere prin lumea lor perfectă, de după un colț umbros a răsărit, slută și adusă de spate, Nesimțirea. Zbârcită la față, cu ochii împăienjeniți de viclenie, părul vâlvoi ascuns sub basmaua găurită de vreme, cu haine cernite, părea că suferă. Atunci, Bunul-Simț s-a apropiat de ea, vrând să o ajute. Imediat au răsărit, ca din pământ, Egoismul, Minciuna, Lingușeala, Îngâmfarea, Prostia, Lașitatea, Negativismul. Toți erau înarmați care mai de care cu lanțuri lungi și grele de vorbe negre, injurii și nedreptăți. Bătrâna Nesimțire umbla de multa vreme în cârdășie cu aceste ”maladii” eliberate de acum mii de veacuri din cutia Pandorei.

Umblau să-l ”vâneze” pe Bunul-Simț, să-l prindă-n ale lor mreje, să-l corupă să devină precum ele. Bunul-Simț și gașca sa și-au scos armele și-au început să lovească și-n stânga, și-n dreapta. Prostia și-a luat-o peste bot de la Inteligență. Îngâmfarea a primit o palmă fatală de la Modestie, ajutată, ce-i drept, de Amabilitate. Curajul a fărâmat oasele Lașității. Încrederea l-a strâns de gât pe Negativism. Minciuna a fost înjunghiată-n inimă de Adevăr. Rând pe rând relele au fost îngenunchiate. Doar bătrâna și parșiva Nesimțire a scăpat. Vicleana! Și azi mai cutreieră prin lume, căutându-l pe Bunul-Simț, crescând la sân noi și noi generații de Egoism, Minciună, Prostie, Negativism, Lașitate…
Așa este de când lumea și pământul. Binele învinge răul. Bunul-Simț înfruntă Nesimțirea, iar și iar și iar. O mai prinde și-o mai altoiește dar ea nu moare, nuuuu. Își linge rănile, se ridică, privește cu ură înapoi și-și continuă existența mizerabilă.
Aș vrea să-ți zic c-am încălecat pe-o șea, dar în povestea mea nu-i loc de-așa ceva. Pot doar să-ți spun să nu uiți când pleci la drum, cu Bunul-Simț să te-nsoțești prin viață de vrei să răzbești.