De-ale vietii

Cimitirul – o carte despre viață

Timpul estimat pentru citirea acestui articol este de 6 minute.

Aflasem de la finele anului trecut de ”Cimitirul” lui Teleșpan. Cum mama naibii să citesc o carte al cărui nume îmi face părul măciucă? Detest cimitirele și orice ține de pompele funebre, de la lumânări până la dricuri și bocitoare. Am tot amânat momentul ”Cimitirul”, neștiind că am să-l savurez cap-coadă ca pe-o prăjitură delicioasă. Ce-i drept, m-am înecat de câteva ori, cu niscai dumicați din pasajele în care, incredibil, îmi regăseam propriile trăiri. Paradoxal sau nu, pentru mine Cimitirul a fost ca o palmă ursturătoare, primită fix când trebuia. Cum spune și Teleșapan: ”Suferința e cel mai bun șut în cur când vrei să schimbi ceva cu adevărat.” Și mai bună este conștientizarea suferinței și dorința de a face ceva în privința ei. Teleșpan merge pe principiul ”o viață-avem și-o gaură-n fund”. Citindu-i cartea, prima concluzie a fost că noi toți suntem, mai mult sau mai puțin, niște Adrieni Green, administratorii propriilor cimitire, în care zac îngropate – sub chip de zombie, căci se trezesc din când în când – frica, lașitatea, orgoliile prostești. În jurul lor stau libertatea, ambițiile, sexul, dragostea, muzica, viața trăită simplu, uneori o lume ireală, un vis din spatele unui vis trăit, clădit pe-un câștig la loto sau pe-o moștenire de la o rudă bogată. Cimitirul-Telespan1
De fiecare dată când citesc, în minte mi se derulează filmul scriiturii. Cu Teleșpan a fost un amestec reușit de sex, viață și filosofie. Toate pe muzică. Nici nu am simțit moartea deși era și ea acolo, pândind. Un film reușit, la care am râs copios, am căzut pe gânduri la auzul unor adevăruri, m-am întristat, am conștientizat, am învățat. Același lucru mi s-a întâmplat la ”Șoseaua Cățelu 42” a Alinei Nedelea. Și așa mi se va întâmpla citind ”O să mă știi de undeva” a Petronelei Rotaru. Toți trei, oameni faini și dragi, au curajul să se disece în fața noastră, arătându-ne cât de bine le stă fără mască. Acea mască pe care noi o purtăm zilnic, uitând să ne lepădăm de ea, uitând că suntem mult mai frumoși recunoscându-ne defectele alături de calități și învățând să ne iubim, nu să ne ascundem sub chipuri de împrumut.

P.S. 3 motive în plus pentru care-l iubesc pe Teleșpan:
1. Îi plac câinii și, cel mai important, îi plac Teckelii. O are pe Geta, Teckel veritabil, care seamănă izbitor de bine cu Karinuța noastră.
2. E scorpion de-al meu, născut pe 11 noiembrie. Eu îs pe 13.
3. Pot să-l iubesc liniștită fără ca Andrei să fie gelos. Teleșpan e gay, nu m-ar iubi niciodată altfel decât platonic.

Pentru cei care suferă de astenia de primăvară, o dedicație marca ”Cimitirul”:
„— Mă cac în ea de astenie. Aș vrea să fie iarnă până la 15 aprilie, iar pe 16 aprilie să trecem în mijlocul verii. Peste noapte. Când Dumnezeu a făcut anotimpurile, s-o fi gândit să facă și căcatul ăsta de astenie sau o fi fost surprins când a văzut la mijlocul lui martie oamenii mai triști decât de obicei?

— Cred că n-a făcut niciun anotimp. A făcut lumea și apoi a văzut că temperatura diferă de la o perioadă la alta. De fapt, Dumnezeu a făcut foarte puțin, dacă ne gândim bine. E ca atunci când un părinte își abandonează copilul. Îl naște și apoi îl abandonează undeva la dracu’ în praznic. Și copilul, vai steaua lui, trebuie să se descurce singur din momentul ăla. Așa cred că a fost și cu Dumnezeu. A făcut lumea, cu omul ca cireașa de pe tort, și apoi nu L-a mai interesat. Păi hai să o luăm logic. Ne e mai ușor cu curent electric? Ne e. Ne e mai ușor să călătorim cu avionul? Ne e. Ne e mai ușor să spălăm rufele la mașină și să folosim apa caldă pentru igiena proprie? Ne e! Și așa mai departe. Păi, dacă Dumnezeu știa că poți să zbori cu avionul și să speli cu Persil automat, de ce pula mea n-a făcut așa de la început și ne-a lăsat să așteptăm mii de ani în jeg? Îi făcea pe Adam și Eva și le dădea și lor o casă, un Mercedes ceva, un cont baban. Le dădea câteva idei de vacanțe la niște resorturi de cinci stele. Și atunci Dumnezeu putea să stea liniștit, pentru că Diavolul n-ar mai fi avut cu ce să-i ispitească. S-ar fi dus Necuratul la Adam și l-ar fi întrebat: ”Ce faci, Adame?”. Iar Adam i-ar fi răspuns: ”Pula mea, nimic. Relaxat. Mă jucam un Angry Birds pe telefon, că tocmai am închis un cont de câteva milioane la muncă, și mi-a intrat un bonus de 250.000 de dolari și vreau să o iau pe târâtura asta de Eva și să mergem să ne bronzăm câteva zile în Caraibe”. Diavolul: ”Și nu te-ar tenta un măr al cunoașterii?”. Adam: ”Ce să mă tenteze, mă?”. Diavolul: ”Un măr”. Adam: ”Bă, ești prost? Am casa plină de banane, ananas, avocado, struguri, chiar și mere. Toate organice. Am piscină, mașină, am un Chef care îmi gătește, am trei sute de angajați în subordine, iar Eva arată beton pentru că folosește cele mai tari produse cosmetice de la Marea care în curând va fi Moartă și tu vrei să renunț la toate astea pentru un măr? Beși, mă, de-aici, că mă faci să râd!”. În momentul ăla șarpele s-ar fi retras cu coada între… Mă rog, n-are între ce… Pula mea… cu coada la spate, și până în ziua de azi am fi trăit toți în Grădina Raiului. Nu trebuia să mai murim ca să ajungem acolo. Am fi trăit în lux, dar nu în păcat. Dar Dumnezeu nu și nu. El a invocat liberul arbitru și a plecat în treaba lui. De fapt, nu. Stați așa! L-a făcut pe Adam și i-a zis că e stăpânul animalelor. În locul lui Adam i-aș fi răspuns: ”Păi, ce sunt, mă, eu, leu, ca să fiu stăpânul animalelor?”. Și poate atunci Dumnezeu ar fi plusat și-ar fi zis: ”Bine! Uite, ești și stăpânul florilor!”. Și atunci Adam ar fi fost direct bisexual, cred. Uite, acum mă gândesc că Dumnezeu e posibil să nu fi știut că o să apară homosexualii și lesbienele, la fel cum nu știa nici de anotimpuri. El doar a sădit o sămânță, fără să știe ce-o să crească! Dar, la urma urmei, e Dumnezeu, dacă Îl deranja așa tare treaba asta, sigur ar fi rezolvat-o până acum. Io cred că se și oftică la un oarecare nivel, că lui nu i-a dat prin cap la început să facă toate cele trei combinații: femeie cu bărbat, bărbat cu bărbat și femeie cu femeie.
— Ce zici, mă?
— Că Dumnezeu n-are treabă cu astenia. E alegerea dumneavoastră să fiți trist primăvara.”

Cine dorește să-și cumpere nu doar un loc în Cimitir, ci întreg ”Cimitirul”, o poate face de AICI sau, pentru formatul e-book, de AICI

 
Ti-a placut? Da mai departe!
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *