Implant dentar la cea mai bună clinică stomatologică

Timpul estimat pentru citirea acestui articol este de 4 minute.

M-am născut acum câțiva ani și țin să vă spun că am venit pe lume sănătos tun! M-am dezvoltat drept și mândru la fel ca ceilalți 31 de frățiori. Nu am apărut toți în același timp, dar la un moment dat am reunit gașca și, o vreme, ne-am simțit minunat, toți 32! Fiecare aveam îndatoririle noastre: eu, caninul, și ceilalți 3 frați de cruce, eram responsabili cu sfâșierea alimentelor, dar aveam și un rol estetic bine stabilit. Cei opt incisivi defineau mușcătura perfectă iar premolarii și molarii mestecau tot ce prindeau. Am trăit fericiți vreme îndelungată până când, stăpânul nostru a început să ne neglijeze. Uitase că mai există pastă de dinți, înfuleca mai mereu dulciuri, beau sucuri acidulate, când o lua ”pe ulei” făcea pe viteazul și-și desfăcea câte-o bere cu dinții… adică cu ajutorul nostru. În scurt timp ne-a umplut de bacterii, unii dintre frații mei și-au pierdut coroana și au rămas doar cu rădăcina. Când ne-am dat seama că nu-i de glumit cu ”joaca” asta de-a neglijența, am făcut o mică… răscoală. Nu l-am lăsat pe stăpân să doarmă vreo două nopți. Ce s-a mai perpelit când pe-o parte când pe cealaltă! Însă ne-a fost milă de el și am cedat. Tot noi, că doar ăi mai deștepți fac asta! Dar când am realizat că omul tot nu are de gând să ne acorde atenție iar ”orgiile” culinare, dezmățul și neglijența atât de potrivnice stării noastre de sănătate continuă, am trecut la grevă generală: unii s-au tocmit cu câte-o infecție să le viziteze rădăcinile, alții au picat din proprie inițiativă, cei mai timizi s-au acoperit de carii. După câteva zile și nopți în care nici cel mai tare antibiotic de pe piață nu a reușit să ne calmeze revolta, omul, îndurerat, și-a luat inima-n dinți (îi cei buni) și-a mers la cea mai serioasă clinică stomatologică din oraș.

Normal, ca majoritatea românilor, avea o frică imensă de dentist. Însă aici medicii erau nu doar profesioniști, ci aleși pe sprânceană: știau și să-și facă meseria, dar și să le explice pacienților, așa cum se cuvine, fiecare procedură în parte.

Omul nostru drag nici nu a deschis bine gura că verdictul i-a fost pus: lipsurile trebuiau înlocuite. Așadar, se impunea un implant dentar. ”În sfârșit! Voi avea niște frățiori noi. Vitregi, ce-i drept, dar frumușei și sănătoși.” m-am bucurat în mintea mea de canin. Mai întâi, medicul stomatolog i-a prezentat stăpânului meu necesitatea implantului dentar. De fapt, implantul dentar nu este altceva decât o rădăcină dentară artificială, confecționată dintr-un material biocompatibil precum zirconiul sau titaniul, folosindu-se cele mai evoluate proceduri de implantologie. Noua rădăcină este inserată în țesutul osos al maxilarului sau al mandibulei. Procesul de osteointegrare adică perioada de încorporare a titaniului în țesutul osos, poate dura circa patru, șase luni și abia după această perioadă implantul dentar va putea fi utilizat pentru substituirea unui dinte. Ideea e că implantul dentar chiar este o investiție pe viață. M-am speriat și eu un pic, crezând că maxilarul și gingiile care-mi sunt mamă și tată vor avea de suferit, le va dura toată această procedură. Dar nu a fost așa! Pe toată durata ședințelor de pregătire medicii au folosit radiografii dentare, au măsurat țesutul osos ”primitor”, pentru a putea determina cu exactitate dimensiunile și poziția ideală a implantului dentar. Iar implantarea efectivă nu a fost dureroasă pentru că s-a realizat sub anestezie, bineînțeles.

Medicul a efectuat cu mare pricepere o incizie gingivală, astfel încât să expună țesutul osos apoi a folosit o freză potrivită pentru a crea un mic orificiu în care a inserat implantul. A urmat sutura țesutului incizat și perioada necesară vindecării și cicatrizării locului. Acum omul meu se schimbase, devenise mai conștient că trebuie să-și viziteze medicul stomatolog cu care chiar se împrietenise. Procedura nu s-a oprit aici. A urmat o mică intervenție prin care implantul dentar a fost descoperit cu scopul prelevării amprentei. Apoi, pe baza mulajului, specialistul odontotehnic a construit o structură protetică susținută de implantul dentar. După încă o vizită la clinica stomatologică, a fost fixată lucrarea protetică. Și eu și stăpânul eram fericiți! Eu aveam tovarăși noi de masticație, nu mai mă simțeam stingher iar omul era vesel nevoie mare că avea la purtător un zâmbet șarmant!

Semnat: un canin fericit!

”Învățați să lăsați pe chipul vostru să înflorească un zâmbet; este darul pe care-l oferiți aproapelui, este darul pe care-l oferiți întregului Univers!” (Octavian Paler)

Ti-a placut? Da mai departe!