De-ale vietii

Rânduri sincere

Timpul estimat pentru citirea acestui articol este de 2 minute.

”Acasă” - pictură de Katie m. Berggren
”Acasă” – pictură de Katie m. Berggren

Viața a început cu ea. Și-am fost obișnuiți încă din frăgezimea caracterului să o transformăm în subiect de compuneri, să-i scriem versuri sau să-i cântăm povestea. Doisprezece copii frumoși, cu vârste cuprinse între 9 și 14 ani, participă la un concurs despre cât de dragă ne e mama (că tot vine ziua ei). Așadar, de azi și până pe 8 martie voi publica câteva rânduri scrie de ei. Ce mi se pare minunat la acești copii este că ce aștern pe hârtie este sincer, cursiv, scris dintr-o suflare despre ființa pe care ei o prețuiesc cel mai mult: mama.

Îl cheamă Alexandru, abia a împlinit 10 ani și este în clasa a III-a. Nu a stat mult pe gânduri și a închegat o poveste originală despre ”ziua mamei”. Iat-o!

Mama salvatoare

A fost odată ca niciodată un mic sat, dar nu era ca oricare altul pentru că, în acel sat exista o singură femeie pe care toți copiii o strigau Mama. Ochii săi erau ca două nestemate, părul îi curgea pe umeri ca o cascadă aurie. Simțea o iubire nemărginită pentru toți copiii, dragostea sa risipind tot ceea ce era mai rău pe lume. Era minunat căci Mama vedea numai binele din oameni.

În acele vremuri bărbații erau nevoiți să meargă la război  iar în sat au rămas doar oamenii bătrâni, cei mici și femeia. Atunci aceasta a trebuit să aibă grijă de ei, să-i alinte, să îi hrănească, să îi spele, să le citească. Într-o zi, o haită de lupi a atacat satul. Pentru că bărbații erau plecați la război, femeia era singura care îi putea opri pe lupi. Astfel că s-a refugiat în biserica satului și a început să sune clopotul. Lupii s-au speriat și au fugit mâncând pământul. Copiii au început să îi spună că ea este salvatoarea, iubirea, viața și sufletul lor. Când bărbații s-au reîntors, satul era devastat, căci lupii făcuseră prăpăd, și nu au găsit pe nimeni. Când au văzut urmele lupilor, la început au crezut că aceștia îi mâncaseră pe toți. Însă, în acel moment, bătrânii, copiii și Mama au ieșit din biserică și le-au povestit prin ce trecuseră.

Pentru că totul se întâmplase pe 8 martie, au hotărât ca acea zi să fie denumită ”Ziua Mamei”! 

 

 

Ti-a placut? Da mai departe!
Share

Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *