De-ale vietii

De la prichindei adunate…

Timpul estimat pentru citirea acestui articol este de 2 minute.

 

UPDATE: Ieri le-am povestit prichindeilor din clasa I (grupa de Cultură și Civilizație Engleză) despre spiriduși/leprechauns (că tot a fost Sf. Patrick pe 17 martie). Buuuun! Pentru că le-am spus că azi este Ziua Internațională a Poveștilor, Irina (6 ani și jumătate), a inventat pe loc o povestioară și s-a grăbit să ne-o împărtășească: ”A fost odată ca niciodată, când eu și teacher (n.a. adică eu) am găsit un curcubeu și l-am urmat. Am alunecat pe el și am găsit comoara spiridușului, doar că el a zis că ne dă comoara cu o condiție: să-i dăm și lui un dolar ca să aibă ce mânca. Așa că eu și teacher am trăit fericite cu comoara până la adânci bătrâneți. Ș-am încălecat pe-o șa, și v-am spus povestea așa…” Irina mi-a înfrumusețat ziua de ieri. Ea a fost comoara spiridușului și, de fiecare dată când își țuguiază buzele să mă pupe și îmi spune ”Te iubesc mult!” alunec pe curcubeu 🙂

Dintre toți elevii mei, de departe cei mai haioși sunt cei cu vârste cuprinse între 5 și 7 ani. Astăzi, în timp ce coloram împreună o felicitare pentru mama, i-am întrebat ce înseamnă pentru ei ființa care le-a dat viață. Am tratat cu seriozitate fiecare răspuns pentru că ei erau sinceri și hotărâți în exprimare. Am adunat câteva dintre vorbele lor de duh, numai bune să intre în categoria lucrurilor trăznite.

Codruț (face 7 ani în luna mai): ”Pentru mine mama este cea mai importantă ființă, o iubesc, ea face mâncare iar tati mănâncă și trei polonice de ciorbă, plus felul doi, vă dați seama?!”

Mihăiță (6 ani): ”Mama este importantă, mă ajută de fiecare dată, îmi ascultă problemele și o iubesc foarte mult.”

Andrada (7 ani): ”Mama este ceva foarte unic, e bună cu mine mereu, chiar și când fac greșeli, mă iubește mult, îmi dă să mănânc…”

Claudiu (7 ani): ”O iubesc pe mama pentru că îmi ia Lego City și mă aduce la cercurile de șah, pictură și creație literară.”

Ana (7 ani): ”Mama e importantă pentru că mă ajută să cresc, îmi aduce bani ca să mâncăm. O iubesc mult pe mama mea.”

Bianca (5 ani și 4 luni): ”Mama muncește, spală pe jos, e frumoasă, spală rufele. O iubesc pentru că și ea mă iubește pe mine.”

 Cristian (7 ani): ”Când chițăi de foame mama îmi dă să mănânc și este o mămică bună, mă ajută când fac temele greșit, în fiecare zi de naștere sau de Sf. Andrei – căci mă cheamă și Andrei – îmi cumpără cadouri.”

Dragoș (5 ani): ”Mama e frumoasă, mă îngrijește și îmi dă de mâncare. Mama îmi spală hainele. Și pe ale lui tati. Și mai mă spală și pe mâini. Dă și cu mătura pe sus să ia păienjenii!”

Ce am scris anterior sunt exact cuvintele micuților, nu am intervenit cu nimic în aprecierile lor față de mame. Ce am reținut eu: mama îi îngrijește, îi hrănește, îi iubește. Iată numitorul lor comun!  

 

 

Ti-a placut? Da mai departe!
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *