Când mergi cu bărbatul la cumpărături se lasă cu… roșu în obraji (de râs, de jenă)

Timpul estimat pentru citirea acestui articol este de 5 minute.

Nu știu despre-al vostru, dar al meu e tare șturlubatic și năbădăios când vine vorba de mers la cumpărături. La început m-așteptam să se dea cu fundul de pământ că-l rog să mă însoțească la piață, sau să se dea lovit c-are altceva de făcut când îl scot să dăm o raită pe la supermarket, mall și așa mai departe… Dar nu, nene. Omul meu e încântat mai abitir decât mine când vine vorba de cumpărături. Ai să vezi îndată de ce.

În primul rând țin să-ți spun că eu îs genul de femeie care face cumpărăturile cu viteza luminii. Din momentul în care creierașul meu a derulat lista cu ”de cumpărat – priorități – e musai să le iei acum”, fac slalom printre rafturi și umplu coșul într-o clipită. Cu Andrei lucrurile-s taman invers. Am o vagă impresie că are niscai rude prin Ardeal, căci tare-i molcom și blajin cu fiecare chestiuță de pe raft. E tacticos, nu se grăbește, se uită la produse pe toate părțile și, când eu ajung la ieșirea din magazin, el e abia la al doilea raion.

Ca să n-o mai lungesc, îți prezint câteva dintre cele mai amuzante momente petrecute la cumpărături, în compania partenerului, momente pentru care acesta se face (și recunoaște că este) responsabil:

1. Încep cu una banală, când am fost într-un magazin cu mirodenii, semințe, ceaiuri, etc. și Andrei a rugat-o zâmbind pe vânzătoare să-i cântărească 200 de grame de fistic, fistic pe care, ulterior, să i-l ambalez individual. Bineînțeles că el glumea, însă vânzătoarea s-a înroșit și nu mai știa biata ce să zică. Era cu un ochi la hârtia de împachetat, cu unul la el, doar doar i-o spune: ”Doamnă, am glumit! Mi-l puneți într-o pungă, de-a valma.” Dar el era serios ca o fată mare și aștepta cuminte să-și primească fisticul după dorința mai sus menționată. M-am simțit datoare să intervin și i-am scuzat sminteala nevinovată, liniștind-o pe biata vânzătoare care, în mod sigur, s-a crucit după plecarea noastră.

Asta mi-a adus aminte de-un banc ce suna cam așa:

”Era un nene la cumpărături și cere doi pepeni ambalați separat. Apoi cere jumătate de kilogram de portocale ambalate individual, urmează un kilogram de prune și, uitându-se prin magazin, îi arată vânzătoarei o lădiță în care se afla un produs. – Fiți drăguță, ce aveți acolo? întreabă nenea.

-Susan! răspunde iritată vânzătoare. Dar nu e de vânzare!”

2. Hai că asta e un pic mai dură, dar nu printre cele de top: când suntem în vreun supermarket, cu produsele la casă, pe bandă, mă întreabă cu glas dezamăgit dar suficient de tare încât să se-audă pe-o rază de-un metru, doi – ” Nici azi nu luăm prezervative?” Imaginează-ți toți ochii din jur ațintiți asupra noastră, eu roșie ca racul, scârpinându-mi palma dreaptă care-i va scărpina lui ceafa când vom ieși din magazin fi-i-ar ideile crețe să-i fie și glăsciorul lui nevinovat.
3. Stă zeci de minute la raionul de jucării. Jucării!!! Nu se uită la laptopuri, tablete, telefoane, aparate foto. Dacă l-am pierdut prin magazin, îl găsesc la jucării, cu ochii ațintiți pe cine știe ce mașinuță, avion sau joc de logică. Mai ziceam dacă ar fi dus lipsă de jucării în copilărie, dar știu că a avut destule.
4. Am fost la o mercerie să-și ia ațe pentru proiectele stringart. Vânzătoarea se uita cam chiondărâș la el, gândindu-se probabil ce Dzeu face un bărbos pletos cu atâtea mouline-uri. Andrei îi și ceruse niște culori de care nici ea nu auzise gen bitum, cinabre, grenadină, gri cârtiță… În plus, a lămurit-o pentru ce-i trebuie ațele: ”Doamnă, cum să vă spun, am un goblen în lucru. Mă exploatează nevastă-mea că cică străinii caută goblenuri și macrameuri și vrea să facă bani de pe urma mea, cică să le vindem pe ebay să ne căpătuim.”

Să se deschidă pământul și să mă cuprindă ACUM și să mă ferească toți sfințișorii dacă voi mai intra cu el într-o mercerie.

5. Stai că urmează una și mai tare. Eu: în căutare de-un iaurt cremos pentru de dimineață, unul să meargă cu-o cereală ceva. El: vine în fugă după mine fluturând o pereche de boxeri. L-am zărit și-mi vine să m-ascund în cea mai dosnică vitrină frigorifică dar n-apuc să fac nicio mișcare căci mă dibuiește și, bătând galeș din gene, își pune boxerii pe lângă el și mă întreabă: ”Ce zici, crezi că-mi vin? Mă avantajează culoarea?” Speechless!
6. Ne întoarcem la casele de marcat. De data aceasta intru și eu în jocul lui (doar am profesor bun). Luăm două sacoșe și facem concurs: fiecare vâră ce-apucă în sacoșa lui cu condiția ca acasă să se folosească de ce-are-n traistă. El mai nimerește un pachet de tampoane sau un demachiant și se milogește de mine să i le schimb cu o bere sau măcar cu vreo conservă nimerite la mine-n sacoșă. Totul se petrece sub ochii șocați ai casierei/casierului care, dacă are simțul umorului, se amuză împreună cu noi.

Trebuie să recunosc că, după o zi în care am stat cu creierul încordat, am nevoie de-un shopping cu Andrei! Dacă și voi aveți un partener(ă) care se ține de șotii atunci când mergeți la cumpărături, vă invit să-mi povestiți din pățaniile voastre.

Ti-a placut? Da mai departe!