Timpul estimat pentru citirea acestui articol este de 6 minute.

Istoria rasei Chinook a făcut multă vreme subiectul corespondenţelor, interviurilor dar a fost transmisă şi pe cale orală asemeni multor legende care mai dăinuiesc şi în ziua de azi. Şi nu-i lucru de mirare, pentru că Chinook chiar este o legendă! Şi nu una obişnuită, ci creată şi modelată de-un faimos musher, scriitor şi explorator din satul Wonalancet (New Hampshire).

 

Renumitul Chinook (câinele al cărui nume avea să devină etalon pentru o nouă rasă) s-a născut la începutul anului 1917. De culoare maronie-roşcată, cu mască neagră, Chinook  o avea drept mamă pe celebra Polarism un exemplar de Greenland Husky, unul dintre câinii lideri ai Amiralului Robert Peary, tatăl fiind o combinaţie dintre Mastiff şi Saint Bernard. În urma împerecherii dintre Polaris şi uriaşul câine de tip mastiff, s-au născut trei puiuţi, botezaţi Rikki, Tikki şi Tavi, după  numele celor trei manguste din „Cartea Junglei” a lui Rudyard Kipling.

 

Iar unul dintre aceşti puiuţi a primit și numele „Chinook” după un fost câine folosit de Walden pentru a tracta proviziile căutătorilor de aur din Yukon. Acest câine a stat la baza dezvoltării rasei  Chinook.

CHINOOK1

În lucrarea sa, „Harness and Pack”, Walden îl descria pe Chinook ca pe un „câine mare de culoare maronie-roşcată cu nuanţe aurii, pe jumătate câine al eschimoşilor, cu urechile şi faţa negre.”  Chinook nu era cunoscut doar pentru abilităţile sale de câine de tracţiune ci şi pentru calmul său şi buna relaţie cu copii.

 

Walden, împreună cu câinii săi, în frunte cu Chinook, au fost primii care au făcut cunoscute şi au popularizat cursele de atelaje în regiunea New England.

 

În 1924, Walden a înfiinţat New England Sled Dog Club, cel mai vechi club de acest gen din zonă, care este funcţionabil şi în ziua de astăzi. În 1927, Walden a fost propus pentru a conduce departamentul de atelaje şi câini de tracţiune pentru prima expediţie în Antarctica a Amiralului Richard Byrd. Walden, împreună cu  şase câini Chinook, au fost descrişi de către Amiralul Byrd ca fiind „coloana vertebrală a întregului transport pe tot parcursul expediţiei”. Acesta este şi motivul pentru care Arhur Walden a primit, în 1931, Medalia Congresională pentru participarea sa în cadrul expediţiei arctice.

 

Din nefericire, Chinook s-a pierdut  în expediţia din Antarctica, când avea aproape 12 ani. Vestea că acesta nu mai este s-a răspândit cu repeziciune şi mulţi au deplâns pierderea unui bun lider. La cererea lui Walden, ruta 113 A de la Tamworth la Wonalancet, din New Hampshire, este cunoscută acum sub numele de „Chinook Trail”.

 

Walden și echipa de câini Chinook în decembrie 1922.

Walden și echipa de câini Chinook în decembrie 1922.

Când s-a întors din expediţia arctică a lui Bird, Walden a aflat că soţia lui s-a îmbolnăvit şi a vândut jumătate din ferma sa lui Milton şi Eva Seeley. La rândul său, Walden a vândut exemplarele de Chinook Juliei Lombard împreună cu care a continuat procesul de creştere şi dezvoltare a rasei.

 

Evenimente notabile din istoria rasei Chinook

 

  • în 1931, câinele Chinook Paugus împreună cu tânărul său stăpân, Lawrence Orne, au câştigat un concurs de fotografie primind titlul „Cel mai tipic cuplu om-câine”. Premiul de 250 de dolari i-a fost înmânat de către preşedintele Hoover.

CHINOOK2

  • în 1940, Perry Greene şi soţia sa, Honey, au achiziţionat exemplare de Chinook de la Julia Lombard şi şi-au stabilit „Perry Greene Kennel” în Waldoboro, Maine. În anul 1941, Perry Greene şi echipajul său de câini Chinook au făcut o călătorie de 502 de mile (807 kilometri) în doar 90 de ore, aceasta fiind cea mai lungă călătorie făcută la vremea respectivă. Familia Green a promovat ani de zile rasa Chinook dar a vândut doar exemplare castrate. Perry Green a devenit singurul crescător de Chinook creând o aură de mister în jurul rasei şi istoriei acesteia. După moarte lui Perry, în 1963, fiica sa, Honey Greene, a încercat să continue munca de creştere şi selecţie începută de tatăl său dar, în 1965, „Cartea Recordurilor” menţiona pentru prima dată faptul că Chinook era cea mai rară rasă de câini cu 125 de exemplare, numărul acestora scăzând rapid.
  • în 1966, Elicopterele Boeing-DiviziaVetrol şi-ua ales drept mascotă un exemplar de Chinook pe nume Charger pe care l-au trimis la baza 228 din An Khe, în sudul Vietnamului.
  • exemplarele de Chinook care au mai rămas făceau parte din Canisa Sukeforth (Sukee) din Warren, Maine. În 1981, Neil şi Marra Wollpert căutau un asemenea câine și au aflat că o anume Kathy Adams încerca să salveze rasa de la extincție, prin intermediul exemplarelor de la Sukee Kennel. Canisa mai număra doar 28 de câini, majoritatea dintre aceștia fiind fie sterilizați, fie prea bătrâni. Doar 11 câini erau apți pentru reproducere, aceștia fiind împărțiți între Wollperts din Ohio (Singing Woods Chinooks), Kathy Adams din Maine (Alder Patch Chinooks), și Peter Abrahams (Yokayo Chinooks) din California.
  • din 1984 până în 1994, Northdown Kennel aflată în proprietatea lui Harry Gray a avut o mare influență în procesul de creștere a rasei. Exemplarele de Chinook aparținând canisei Northdown se regăsesc în majoritatea pedigreelor câinilor Chinook din zilele noastre.
  • în februarie 1990, Harry Gray a parcurs cu un atelaj condus de o echipă de câini Chinook distanța de 325 de mile, între Greenville și Wonalancet. Gray și echipa canină au realizat „Cursa pentru viață” în scop caritabil pentru a crește premiile și fondurile pentru programul donatorilor de organe din Maine și ”New Hampshire Kidney Foundations”.
  • în iunie 2009, rasa Chinook a devenit simbolul New Hampshire, printr-o decizie semnată de însuși guvernatorul John Lynch.
  • cu multă dragoste și devotament, crescătorii și iubitorii acestei rase au reușit să crească simțitor numărul de exemplare. În luna august a anului 2009, un număr de 638 de câini Chinook era înregistrat în AKC (American Kennel Club).chinook

Câinele Chinook al vremurilor moderne este în continuare un câine care excelează în sporturile cu atelaje, în skijoring dar și în competițiile de obediență, agilitate și paza turmelor. Dar, înainte de toate acestea, Chinook este prețuit pentru loialitatea și dragostea cu care-și înconjoară familia.

***

„Dacă nu ar fi fost câinii, încercarea noastră de a cuceri Antarctica ar fi fost sortită eşecului. Pe 17 ianuarie, Walden, împreună cu o echipă de 13 câini a cărat 1600 de kilograme de provizii de pe vas în tabăra de bază, pe o distanţă de 25 de kilometri fiecare transport, timp de două zile. Echipa lui Walden a fost coloana vertebrală a transportului nostru. Văzându-l pe Walden cum se grăbea să transporte încărcătura cea grea pe traseu, era greu de grezut că aveam de-a face cu un bărbat trecut de prima tinereţe. Avea 58 de ani dar avea puterea şi determinarea unui tânăr.” scria Amiralul Bird în „Little America”, la pagina 107.

 

Walden si echipa de câini la Chinook Kennel Wonalancet in Hampshire.

Walden si echipa de câini la Chinook Kennel Wonalancet in Hampshire.

Arthur Walden si Chinook

Arthur Walden si Chinook

Tot Amiralul Bird adăuga: „Cel mai trist incident pe toată durata expediţiei în Antarctica a fost pierderea lui Chinook, faimosul câine lider al lui Walden. Chinook era mândria lui Walden, şi fără îndoială, era un câine minunat. Era destul de bătrân când a fost înrolat în această expediţie, poate prea bătrân pentru o muncă grea şi susţinută. Walden l-a folosit în sensul creării unei trupe de şoc, integrându-l în mijlocul echipei când aceasta dădea de greu. Atunci, blândul şi puternicul exemplar, îşi îndeplinea cu succes atribuţiile, depăşind chiar şi câinii mai tineri.” 

îți recomand și:

Aventura polară a Amiralului Robert Edwin Peary (I)

plus

Alaska, aurul și câinii!

 

 

 
Ti-a placut? Da mai departe!
Share