Cum ne dăm seama că e bolnav? 6 semne de luat în calcul

Timpul estimat pentru citirea acestui articol este de 6 minute.

Cu toţii ne dorim prieteni sănătoşi. Însă, din când în când, soarele se mai piteşte între nori, lăsând loc zilelor mohorâte. La fel se întâmplă şi cu un câine când este bolnav: buna dispoziţie e scumpă la vedere, în locul ei instalându-se durerea şi apatia. Din nefericire, câinii nu ne pot semnala prin cuvinte ceea ce îi deranjează, însă ne arată toate aceste lucruri prin simptomele de ordin fizic şi comportamental. Iar datoria noastră este să le observăm îndeaproape comportamentul pentru a şti când să luăm atitudine. Orice schimbare majoră de ordin fizic şi/sau psihic trebuie să ne îndrepte paşii către cabinetul medicului veterinar. 

6 semne de luat în calcul

Trebuie să învățăm să citim ”semnele” pe care ni le arată companionii noștri astfel că, iată șase dintre cele mai importante:

1.Vomită și are diaree

Se poate întâmpla (și nu o dată) ca pisica sau câinele să verse fără a fi grav bolnave. De exemplu, un cățeluș care a mâncat normal și apoi s-a jucat în curte unde a mai ”servit” niște iarbă sau niște resturi care nu i-au fost prielnice, vomită și apoi să se întoarce nestingherit la joaca sa. Dar dacă se întâmplă ca acesta să verse de mai multe ori pe parcursul unei zile, este lipsit de vlagă și își pierde apetitul, atunci are nevoie de o vizită la medicul veterinar. Un simptom care trebuie să ne îngrijoreze este prezența sângelui în vomă sau vomă alcătuită doar din sânge care pare digerat și are aspectul zațului de cafea. Aceste simptome pot avea la bază un ulcer gastric sau ingerarea unor obiecte care au iritat și lezat stomacul. Atât stările de vomă cât și diareea pot avea la bază cause precum bolile gastrointestinal și infecțiile cu paraziți intestinali. De asemenea, și prezența sângelui în materiile fecale este un semnal de alarmă care trebuie să ne ducă direct în fața medicului veterinar. Pentru a preveni infestarea cu paraziți se recomandă deparazitările interne periodice atât pentru binele câinelui cât și pentru al nostru, mai ales dacă avem un sistem imuntar slăbit sau avem copii mici în familie.

2. Nu are poftă de mâncare și este apatic

Aceste două simptome par destul de neinteresante însă, dacă ele persistă, trebuie să mergeți cu animalul la un consult de specialitate. Atât câinii, cât și pisicile, își pierd apetitul din mai multe motive, printre acestea aflându-se febra, durerile de diferite cause, stresul. Medicii veterinari spun că o lipsă a apetitului mai lungă de 24 de ore este un semn că animalul trebuie să fie observat de un medic. Cât privește apatia și lipsa chefului de a face orice, de multe ori acest simptom nu este asociat cu vreo afecțiune. Însă lucrurile nu stau întocmai. Chiar dacă este un simptom vag, acesta trebuie luat în considerare pentru că sunt destule afecțiuni care au la bază letargia. De exemplu, afecțiunile sistemului cardiac. Un animal a cărui stare de letargie nu poate fi pusă pe seama unor motive evidente de genul o alergare mai solicitantă în parc, trebuie să fie dus la un consult de specialitate, mai ales dacă se mai întrevăd și alte semne de boală cum ar fi slăbiciunea sau chiar leșinul.

3.Urinează fie prea des, fie foarte rar

Am întâlnit cazuri în care stăpânii care se plângeau că animalele lor beau foarte multă apă și urinează des aflau că odoarele lor suferă de diabet. Dar urinările frecvente pot semnala și afecțiuni ale ficatului și ale rinichilor dar și ale glandelor suprarenale. Animalele care trăiesc în apartament și au probleme cu urinarea în exces pot face chiar în interiorul locuinței, nemaiputând să se abțină până afară (incontinență urinară). Astfel, îți poți da seama repejor că ceva este în neregulă cu câinele tău, mai ales dacă se trezește și noaptea și cere afară, lucru neobișnuit până atunci. De cealaltă parte a baricadei se situează dificultățile în a urina, ceea ce semnalează probleme ale tractului urinar, un blocaj renal, pietre/nisip la rinichi. Toate acestea reprezintă urgențe veterinare astfel că nu sunt aspecte de neglijat!

4.Tușește

Tusea, mai ales cea persistentă, face parte din simptomatologia care trebuie să treacă neapărat prin filtrul unui medic veterinar. O tuse cronicizată poate sta la baza bolilor de inimă, viermilor la inimă sau bolilor de rinichi. Sau, un câine care tușește, poate avea tuse de canisă, o traheobronșită infecțioasă care determină tuse destul de dură. Pentru majoritatea câinilor adulți, tusea de canisă este o afecțiune care, în urma administrării tratamentului adecvat, dispare în circa două săptămâni. Dar, pentru puiuți, există riscul ca această afecțiune să se transforme într-o pneumonie care le poate fi fatală. Tusea de canisă poate crea probleme mai mari raselor Pug, Boxer, Boston Terrier, Bulldog, din cauza anatomiei capului care compromite într-o oarecare măsură sistemul respirator creând dificultăți de respirație. Dacă un câine cu tuse de canisă prezintă simptome serioase de genul febră accentuată, mucozități, lipsa poftei de mâncare, letargie, tuse productivă, trebuie dus de urgență la medic pentru că este un semn de început de pneumonie. Este bine de știut că există un vaccin împotriva organismelor care cauzează tusea de canisă astfel că, nu ocoli acest subiect când discuți cu medicul veterinar care se ocupă de câinele tău. De asemenea, trebuie să specifici medicului și dacă animalul tău strănută sau îi curg ochii (și/sau urechile).

5.Se scarpină și îi pică părul în exces

Puricii, căpușele, râia sunt motive commune pentru scărpinatul în exces dar și pentru pierderea părului. Când câinii și pisicile suferă de râie auriculară sau infecții ale urechilor se scarpină de zor la nivelul zonelor afectate și, pe lângă senzația de mâncărime, prezintă scurgeri maronii friabile din urechi. Dar și problemele glandelor endocrine, infecțiile cu stafilococi, fungi sau diverse ciuperci, pot cauza pierderi ale părului și mâncărime. Pentru un diagnostic corect, medicul veterinar va colecta probe de păr și de la nivelul pielii care, ulterior, vor fi analizate în laborator.

6.Este rigid, șchioapătă și se ridică greu de jos

Animalele care se deplasează cu dificultate sau sunt prea rigide, care șchioapătă și se ridică cu greu de jos, incapabile de a-și lăsa greutatea de pe un membru pe altul, pot suferi de artrită, probleme ale coloanei, ale șoldului (displazie), ruptură de ligament, etc. Și boala Lyme poate cauza artrită. În special, câinii de talie mare (Labradorii și Goldenii, Ciobăneștii germani) sunt afectați de asemenea probleme. De cele mai multe ori, glucozamina, exercițiile speciale indicate de terapia fizică, terapiile alternative și/sau intervențiile chirurgicale pot da roade în tratarea problemelor de la nivelul sistemului osos.

Fii atent la ce-ţi „spune” câinele tău și nu-l îndopa cu paracetamol și aspirină dacă dă semne că ar fi bolnav. Nu-i crea tu un plan de tratament ”ca la oameni”, căci ceea ce e bun pentru noi, pentru el poate fi fatal! 

Îți recomand să citești și

Terminați cu prostiile și NU vă mai ”bărbieriți” câinii!

plus

Între teamă şi iubire: tu ştii câte emoţii simte câinele tău?

Variațiuni pe aceeași temă (mai mult sau mai puțin)!

• Pot să-mi pun implant dentar dacă am diabet? (P)