Timpul estimat pentru citirea acestui articol este de 7 minute.

Cât de curată este România? Cât de curat este orașul în care locuiești? Cât de curată este strada pe care stai? Cât de curată este locuința ta? Cât de curat ești tu, omule? Întrebările sunt corecte și pertinente, însă cred că am greșit ordinea în care le-am pus. O iau de la capăt, în ordinea potrivită. Cât de curat ești tu? Cât de curată este locuința ta? Cât de curată este strada pe care stai? Cât de curat este orașul în care locuiești? Cât de curată este România? Totul pleacă de la noi, de la felul în care gândim, de modul în care ne raportăm la propria persoană și la ceilalți.

Că lucrurile nu merg bine în țărișoara asta, tot privind spre om vom afla din ce cauză se-ntâmplă fel de fel de episoade nefericite. Printre lucrurile astea care nu merg se află și murdăria pe care România e nevoită să o suporte zi de zi. Acum nu mă refer la murdăria minților care ne `conduc`, ci la cea măsurată în zecile de tone de deșeuri produse anual. România produce, anual, în jur de 267 milioane tone de deșeuri. Acestui fapt i se alătură și ultima poziție în topul țărilor din UE atunci când vine vorba de reciclare. Gestionarea deșeurilor a fost, este și va continua să fie o problemă delicată.

Dar până la a gestiona corect deșeurile, ce ne facem cu gestionarea bunului simț pe care unii oamenii și l-au pierdut? Sau nu l-au avut niciodată! Vorbesc despre cei care s-au obișnuit să arunce la întâmplare, de la un banal bilet de autobuz, până la pet-uri și doze de aluminiu sau alte lucruri voluminoase care nu le mai sunt utile și ajung pe stradă, în spatele blocului, în păduri, în loc să fie depozitate corespunzător în locurile special amenajate (pubele, coșuri de gunoi stradale, etc.).

Din punctul meu de vedere, oamenii care își permit astfel de aroganțe cu iz dubios sunt ei înșiși murdari. Întrevăd o lipsă de respect față de propria persoană și, implicit, față de comunitate, de oraș, de mediu. Astfel, ies în evidență trei categorii mari și late:

  1. Cea a omului căruia nu-i pasă unde-și depozitează mizeria, că oricum vine altul și face curat după el. Aici se încadrează pasionații de grătare care pleacă în week-end să mănânce micul și cârnatul în natură, la poalele muntelui sau într-o pădure și uită să mai strângă după ei. Tot aici intră și ghiolbanul de oraș care-și aruncă doza de suc pe geamul mașinii sau care ”a uitat” că are scrumiera la îndemână și aruncă mucul de țigară pe geam.
  2. O altă categorie e cea a omului aparent integru și curățel, care-și duce sacul menajer la gunoi cu o frecvență acceptabilă, dar când e pe stradă și înfulecă un croissant, să zicem, dar n-are la îndemână un coș stradal în care s-arunce ambalajul, în loc să-l vâre-n geantă/buzunar, îi face vânt pe jos, așa, pe șustache, ca și cum nici n-a văzut, nici n-a simțit, săracul, cum i-a alunecat minunea din mână. Pe principiul ”nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase”, ăsta parcă-i și mai răutăcios decât ghiolbanul din prima categoria, căci nesimțirii i se alătură ipocrizia. În cazul în care-l ajungi din urmă și-i spui că ia picat ambalajul pe jos, se jură pe toți sfințișorii că nu-i al lui…
  3. Pentru că lucrurile bune sunt lăsate întotdeauna la final, în cea de-a treia categorie se perindă oamenii corecți, cu respect pentru tot ce-i înconjoară, care știu că tot ce-nseamnă gunoi, deșeu – că-i menajer, că-i sub altă formă – trebuie depozitat corespunzător, nu aruncat la întâmplare. Aceștia sunt oamenii cărora le pasă, care vor să trăiască într-o lume mai curată și care vor să-i învețe și pe ceilalți cum să fie mai responsabili.

Maratonul curățeniei – un eveniment frumos ca un îndemn

De obicei, oamenii cărora le pasă de comunitate nu stau cu mâinile în sân, ci acționează atunci când vine vorba de a face o faptă bună sau de a da un exemplu celorlați. Așa s-a întâmplat și cu reprezentații Fundației Comunitare Prahova, respectiv Jysk Romania care, alături de 160 de voluntari din Prahova (Liceul Victor Slavescu – Ploiesti, scolile din Tariceni si Sirna, CS Aurora Baicoi si alti oameni care au vrut sa ia parte la aceasta provocare) au organizat, pe 8 septembrie, un maraton al curățeniei. Acțiunea a vizat trei locații din Prahova și anume Poiești, Câmpina și Valea Doftanei. S-au strâns zeci de saci plini ochi cu fel de fel de deșeuri, de la cele mai banale hârtiuțe, până la materiale plastice (caserole, pet-uri, pahare, etc.) aruncate aiurea. Sincer, nu aș fi vrut să se strângă atât de mult gunoi. Acest lucru a venit ca o certitudine a faptului că mulți fac parte din primele două categorii amintite mai sus. Iar exemplul oferit de voluntari sper să nu rămână doar la stadiul de imagine frumoasă și corectă, ci să prindă contur prin atitudinile schimbate ale celor care vor conștientiza cât de bine ne este într-un mediu mai curat.

 

Poate că știai aceste lucruri, dar nu-i nicio tragedie dacă mai arunci un ochi peste ele:

Statisticile spun că o persoană produce, în medie, până la 3 kg deșeuri pe zi. Că-i vorba de deșeuri menajere, ambalaje sau alte nebunii, nici nu contează atât timp cât acestea sunt aruncate acolo unde trebuie, nu la nimereală. Dacă o coajă de banană se descompune în câteva zile, află că un ambalaj Tetra pack (cutiile de lapte sunt cel mai bun exemplu) se descompune în 5 ani. Mucurile de țigară, atât de frecvente în urbea noastră, se descompun în 12 luni, în timp ce materialele sintetice pot rămâne ”în viață” până la 40 de ani iar sticlele din plastic până la 1000 de ani!!!

Potrivit greenpeace.org, cu fiecare tonă de hârtie reciclată putem salva 17 copaci iar reciclarea unei singure doze de alumiu economisește energia necesară funcționării unui televizor timp de trei ore.

Pe Valea Doftanei am găsit sticle lăsate prin iarbă, cel mai probabil de cei veniți în zonă să pună micul pe jar. Știai că sticla se descompune în circa un milion de ani? Un milion de ani, om bun! Nu un an, nici doi, ci un milion! O cifră cu trei zerouri. Sticla este 100% reciclabilă așa că nu o lăsa unde ți se năzare și, dacă n-ai trebuință de ea, recicleaz-o corespunzător.

În loc de concluzii

Concluziile-s triste (dar se pot îndrepta și transforma în unele pozitive): suntem, în mare parte, needucați, nu ne pasă de natură, ne doare-n cot că moștenirea de care vor avea parte copiii noștri va fi una coclită și poluat, sufocată de gunoaie. Dacă întrevezi la orizont puțină rațiune, nu uita că îți poți schimba comportamentul față de mediul în care trăiești, față de natura care te primește cu brațele deschise ori de câte ori vrei să evadezi dintre betoane. Exemplul pe care voluntarii  ni l-au oferit pe 8 septembrie ar trebui să devină general valabil pentru fiecare dintre noi, să-l conștientizăm și, mai ales, să-l aplicăm de fiecare dată când ne vine să aruncăm ceva la întâmplare. Maratonul curățeniei e departe de a fi un eveniment singular. El a fost doar începutul unei aduceri aminte, un început fericit care trebuie continuat de noi toți, în fiecare zi!

Ai facut un gratarel pe Valea Doftanei, ai prăjit micu’ si carnatu’ dar n-ai strâns gunoiul? Am venit noi să facem curat în urma ta. Și poate data viitoare nu pleci doar cu burta plină, ci și cu sacul menajer umplut.

 

 

 

 
Ti-a placut? Da mai departe!
Share