Timpul estimat pentru citirea acestui articol este de 8 minute.

Parcă a fost ieri: l-ai ales dintre frăţiorii lui (cu toate că ai fi vrut să-i iei pe toţi acasă!), i-ai cumpărat cele mai bune accesorii, cea mai bună hrană, l-ai educat să-ţi fie un prieten ascultător, fidel şi devotat. Anii au trecut şi, o dată cu ei, tinereţea şi agilitatea câinelui tău. Singure iubirea pentru tine şi devotamentul i-au rămas neatinse de mâna nemiloasă a lui timpului. Aţi strâns atât de multe amintiri împreună încât ai ce să povesteşti urmaşilor: vacanţele la mare şi la munte, jocurile interminabile din parc, zbenguielile printre fulgii de zăpadă în iernile geroase, somnul de după amiaza când se cuibărea lângă tine în pat, alinarea pe care ţi-o aducea atunci când veneai acasă după o zi istovitoare de muncă sau iubirea cu care te înconjura atunci când erai supărat şi nimeni nu-ţi intra în voie.
Acum, bunul tău prieten a îmbătrânit şi nu te mai poate însoţi în plimbările lungi de altădată. Nici nu mai poate alerga să aporteze mingea preferată sau să fugărească pisica vecinilor. Trebuie să încerci să-l menajezi, să-i oferi o îngrijire corespunzătoare vârstei sale (totuşi, să nu-l laşi să devină sedentar!).

Du-l periodic la medicul veterinar pentru a-i verifica starea de sănătate! Este foarte important pentru un câine bătrân să beneficieze de controale medicale frecvente. Astfel medicul îl monitorizează, poate depista din timp orice semn de boală, orice afecţiune cu care se poate confrunta prietenul tău. Câinii bătrâni pot avea probleme cu articulaţiile, cu surplusul de kilograme, cu dantura si/sau cu musculatura. Medicul îi va face o serie de analize, îl va cântări, îi va prescrie o dietă corespunzătoare însoţită de vitamine. La o vârstă înaintată, un câine este predispus şi la boli cardio-vasculare, la diabet sau diferite forme de cancer.

Aşa că, mersul la veterinar, fie o dată la şase, fie atunci când observi că prietenul tău are probleme, nu este un moft, ci o necesitate!

 
Menţine-i o dietă adecvată! De exemplu, poţi opta pentru o hrană special destinată nevoilor nutritive ale câinilor bătrâni. Alege o mâncare Premium sau Super-Premium, special creată pentru câinii ajunşi la vârsta senioratului. Citeşte cu atenţie eticheta pentru a vedea ce conţine hrana respectivă. Subiectul „Hrană – Dietă” este foarte complex, drept urmare îi voi rezerva un articol aparte.

Nu uita: este foarte important a să-l hrăneşti cu cantitatea de mâncare recomandată, conform greutăţii sale. Nu-l îmbuiba! Transformându-l într-un câine-senior-obez nu faci altceva decât să-i scurtezi perioada de viaţă.

Plimbă-l zilnic! Continuă să-l scoţi la plimbare, dar renunţă la promenadele lungi. Limitează-te la a-l plimba pe porţiuni de drum mai scurte, mai ales dacă animalul suferă de artrită sau are probleme cu musculatura. De asemenea, trebuie să ţii cont de condiţiile meteo, dacă este prea frig, prea cald sau dacă este umezeală.

Stresul nu are ce căuta în viaţa unui câine bătrân! La fel cum oamenii bătrâni îşi doresc o viaţă liniştită, lipsită de stres şi supărări, la fel şi câinii seniori merită un trai relaxat! Probabil că în tinereţe câinelui îi plăcea să te însoţească în vacanţe, în călătoriile cu maşina sau cu avionul. Dar acum, tot ce-şi doreşte este să stea liniştit. Unii câini care au şi probleme de sănătate, poate că nici nu ar face faţă unei călătorii mai lungi. De aceea este indicat ca pe perioada vacanţelor, dacă ai un drum destul de lung de făcut, să laşi câinele acasă cu un alt membru al familiei sau cu o persoană de încredere. Ca ultimă soluţie, poţi obţine ajutor de la o pensiune canină sau pet hotel care au şi contact permanent cu un medic veterinar şi care sunt coodonate de persoane capabile şi în care poţi avea toată nădejdea. Dacă optezi pentru această ultimă variantă, interesează-te foarte bine de condiţiile oferite, citeşte recenzii, întreabă oamenii care au mai apelat la serviciile lor dacă au fost mulţumiţi, etc.

Fii atent la comportamentul câinelui! De-a lungul timpului ai învăţat să „citeşti” comportamentul câinelui tău, să îţi dai seama când este fericit, când este abătut, când vrea să iasă afară sau când are chef de joacă. Fii cu băgare de seamă ca nu cumva câinele să devină confuz în propia casă, să nu se sperie de lucruri şi situaţii care până acum îi erau familiare, să nu devină apatic şi fără poftă de mâncare, să nu sufere de incontinenţă urinară, etc.
Tu îţi cunoşti cel mai bine câinele şi observi orice lucru suspect în comportamentul lui, astfel încât, dacă descoperi ceva în neregulă, poţi remedia în timp util problema. Este foarte posibil ca unii câini să-şi piardă auzul sau vederea (mulţi câini bătrâni suferă de cataractă).

Ce înseamnă, de fapt, un „câine bătrân”? 

Clasica vorbă „un an de-al nostru este echivalent cu şapte ani de câine” este o modalitate la îndemâna oricui de a calcula vârsta câinelui. Dar nu este mereu cea mai potrivită pentru a determina dacă un câine este sau nu senior. Rasele de talie mare cum sunt Dogul German şi Terra Nova, de exemplu, ating pragul senioratului  începând cu vârsta de şase-şapte ani, în timp ce rasele de talie mai mică (Caniche, terrierii, etc.) sunt considerate a fi bătrâne abia pe la vârsta de 10 ani. Am văzut exemplare de Caniche care au trăit 16-18 ani! Ca o regulă generală, un câine care a trecut de vârsta de şapte ani se situează între stadiul de câine adult şi câine senior. Acum este momentul să stabileşti împreună cu medicul veterinar un program şi un stil de viaţă care trebuie respectat pentru ca iubitul tău companion să aibă o bătrâneţe fericită.

Comportamente ciudate ale câinilor bătrâni  Ştiai că şi câinii bătrâni (nu doar oamenii în vârstă) pot suferi de demenţă sau senilitate? 

Iată care sunt semnele clinice care indică această afecţiune:

– câinele este dezorientat, chiar în propria locuinţă;

– nu mai răspunde atunci când îl strigi pe nume;

– nu mai răspunde la anumite comenzi;

– uită că a mâncat şi mai vrea mâncare sau uită să mănânce, uită unde îşi face nevoile şi nu mai cere să fie scos afară;

– rămâne cu privirea fixată în gol;

– rămâne blocat între mobilă, în spaţii înguste, după uşi, etc.;

– merge în cerc, haotic, sau în jurul unor obiecte/persoane/animale;

– latră din senin, fără absolut niciun motiv;

– se agită fără motiv.

Cum poţi ajuta un câine senil:

– trebuie dus la medicul veterinar care-i va prescrie un tratament adecvat;

– trebuie stimulat prin joacă, plimbări scurte şi dese în locurile lui preferate, atenţie sporită din partea ta;

– nu muta obiectele şi mobila din casă, ca să nu dezorientezi câinele;

– redu nivelurile de stres din casă (zgomote, certurile între membrii familiei, etc.)

3 motive ca să adopţi un câine bătrân! 

Este trist, dar adăposturile canine sunt pline de câini trecuţi de vârsta copilăriei. Dacă un pui este mult mai uşor de plasat în grija unei familii iubitoare şi responsabile, nu acelaşi lucru se poate spune despre câinii bătrâni. Deşi un câine de talie mică sau mijlocie care are şase-şapte ani, mai are încă mult timp să se bucure de viaţă şi să aducă o mulţime de bucurii în casa şi în sufletul stăpânului său.

Mulţi sunt reticenţi când vine vorba să adopte un câine adult, invocând cel mai des motivul cum că se vor bucura prea puţin timp de prezenţa lui. Acesta este un gest cât se poate de egoist.
În loc să punem bunăstarea şi fericirea câinelui pe primul loc, în loc să facem loc unei gândiri altruiste şi să încercăm să ne oferim compania unui prieten de nădejde, refuzăm cu încăpăţânare să raţionăm logic şi matur. 

Există şi motive care sper să-i determine pe iubitorii de animale să se reorienteze şi către adoptarea câinilor adulţi/seniori:

1.  Un câine matur nu mai are energia unui pui, nu va mai alerga încolo şi-ncoace prin toată casa/curtea, nu-ţi va suprasolicita timpul liber pe care, dacă ai fi avut un pui, ţi l-ai fi ocupat strict cu educarea şi formarea lui.
2. Adoptă un câine matur şi te vei bucura de un companion mai înţelept, mai devotat, mai înţelegător, neexistând riscul ca acesta să-şi înfigă dinţii de lapte în mâinile şi-n hainele tale, să-şi roadă mobila sau să-şi facă nevoile peste tot prin casă.
3. Mulţi câini abandonaţi în adăposturi sunt deja educaţi aşa că nu trebuie decât să mai lucrezi la procesul de socializare şi de readucere aminte a comenzilor de bază. Chiar dacă nu vei avea ocazia să adopţi un câine deja dresat, cu răbdare şi perseverenţă poţi dresa şi un câine matur. Comenzile de bază pentru o plimbare în siguranţă în mod cert le va memora!

Vă mai recomand şi următorul articol:

Bătrâneţea nu înseamnă ignoranţă

 
Ti-a placut? Da mai departe!
Share