"Muzica este stenografia emoţiei." Tolstoi

Chapeau bas, encore une fois!

Timpul estimat pentru citirea acestui articol este de 2 minute.

Folkul m-a fascinat intotdeauna. Inca de cand eram mica adormeam pe muzica lui Pittis sau a lui Ducu Bertzi, spre incantarea alor mei, hippioti declarati. In perioada cat am fost studenta – adica in alta era :)), cand puricii se potcoveau cu 99 de ocale si sareau pana la cer – nu ratam niciun concert rock sau folk din frumosul Sibiu, care mi-a gazduit adolescenta „zbuciumata”. Acum, la „maturitate”, incep sa recuperez usor, usor si sa ies sa ma culturalilez cu ceea ce imi prinde bine. Stiu ca nu sunt in trend, imi pare rau pentru unii, dar mie nu imi place clubbingul, nu ma distrez dansand pe mese sau tragand pe nas… Da, da… desi par o scorpie sunt suficient de romantica incat sa iubesc teatrul, filmele clasice, acordurile de jazz si rithm & blues ale anilor `30-`40-`50.

Nu credeam ca o sa mai am ocazia sa ascult, in Ploiesti, muzica live de calitate. In afara de cateva baruri-puburi unde se mai asculta rock si pe care le frecventez, din cand in cand, atribuisem o maaare bila neagra Ploiestiului, tocmai din aceasta cauza. Pentru mine, muzica de calitate inseamna sunete curate, daruite noua, publicului, de oameni frumosi si pasionati de ceea ce fac. Pentru mine, muzica de calitate este acea forma de comunicare care-mi face imaginatia sa alerge in mii de parti in acelasi timp, este absinthul lui Arthur Rimbaud si lira lui Orfeu. Acum cateva saptamani bune, am auzit de Chapeau bas.  Mi s-a spus ca muzica lor este acea pata de culoare care lipseste ploiestenilor ca mine. Am amanat momentul in care aveam sa-i vad pana pe la jumatatea lui decembrie, cand i-am ascultat (foarte putin, din pacate, pentru ca a trebuit sa plec) la Beraria Teatrului. L-am recunoscut doar pe Gabi Ciolan. Stiam ca a cantat in AdLitteram si, pe deasupra, este si coleg cu Andrei, prietenul meu. Am plecat din berarie cu vocea lui Gabi in minte, insotita de sunetele vioarei, bine  manuite, dupa cum aveam sa aflu ulterior, de tanarul Iustin Galea, fiul actorului Ilie Galea, un om deosebit in fata caruia ma inclin cu respect.

Aveam sa revad Chapeau bas de Sf. Stefan, tot la Beraria Teatrului si seara trecuta la Da Vinci. Gratie Youtube am descoperit cateva inregistrari de la Beraria Teatrului, pe care as vrea sa vi le impartasesc. Imi cer scuze ca nu stiu prea multe despre ceilalti componenti ai trupei (Doru Constantinescu – bas; Alin Antemir – tobe) si chiar ii rog, daca cumva ajung la ei randurile mele, sa vina cu o completare.

Sper sa-i ascult din ce in ce mai des pe acesti oameni talentati si le multumesc ca, multumita lor, am pentru ce sa ies din barlog 🙂

Si pentru ca 2012 aproape a sosit, va urez un an plin de realizari si de impliniri pe toate planurile. Jos palaria in fata voastra si multa bafta in tot ceea ce urmeaza sa faceti!

La multi ani!

Ti-a placut? Da mai departe!
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *