Uncategorized

Sunt cu ochii pe tine!

Timpul estimat pentru citirea acestui articol este de 5 minute.

De când mă știu am iubit câinii: mari, mici, cu blană lungă, cu păr scurt… nu a contat atât timp cât am avut lângă mine un suflet loial. Primul câine din viața mea a fost Donna Bella, un exemplar din rasa Dobermann care aparținea unchilor mei. Un câine extraordinar din punct de vedere temperamental, cu titluri de excepție în competițiile chinologice de frumusețe dar și în cee de dresaj. A urmat gașca de Teckeli din care a mai rămas doar bătrâna noastră Karrina. Ai văzut vreodată trei-patru Teckeli alergându-se frenetic prin curte, lătrându-se unul pe celălalt, tăbărând în același timp pe jucării sau pe bolul cu mâncare? Îmi pare rău că nu au fost păstrate filmările cu Jack, Lux, Karrina și Dick. Pe atunci nu existau camere mai performante, nici internetul nu era chiar la îndemâna tuturor. Mi-ar fi plăcut atunci să am o cameră de supraveghere ca să văd ce năzbâtii făceau „cârnăciorii” când eu nu eram acasă. Dar, pe vremea când se potcoveau puricii cu nouăzeci și nouă de ocale de fier pe un picior și tot săreau până în înaltul cerului, nu erau camerele Edimax. Principala caractersitică a acestor camere este de a detecta mișcarea din zonele presetate, de a înregistra imaginile și a le trimite pe e-mail sau pe un server FTP. Și, mulțumită tehnologiei de pre-înregistrare și post-înregistrare, camera captează imagini video înainte și după producerea unui eveniment, permițând vizualizarea a ce s-a întâmplat înainte și după producerea evenimentului.
Am uitat să vă spun că Jack, Lux și Dick stăteau la curte, împreună cu Max, un Brac german cu păr sârmos iar Karrina stătea cu mine în apartament. Dar gașca se reunea destul de des.
De cele mai multe ori, atunci când plecam la liceu o lăsam pe Karrina liniștită în culcușul ei, cu casa curata și ordonată, iar când mă întorceam și deschideam ușa de la intrare, aveam impresia că mă prădaseră hoții: scaune dărâmate, pernele din dormitor erau în bucătărie (muncă de Sisif pentru un Teckel să care ditamai perna), încălțămintea împrăștiată prin casă, caiete roase, haine răvășite… Puteam lejer să spun la școală că mi-a mâncat câinele tema, dar oare cine m-ar fi crezut? Poate dacă aș fi avut o cameră IC-7100 aș fi putut să-mi susțin cu succes afirmațiile!

Anii au trecut, Karrina încă mai există în viața mea și, deși are 13 ani, încă mai face multe nebunii. Dar nu este singură, ci are un ajutor de nădejde, pe Lucky Nose, cățelușa mea Husky Siberian, o dulceață de câine și extraordinar de cuminte până să o întâlnească pe Karrina. Aceasta din urmă a avut grijă să-i predea ștafeta lui Nosy, învățând-o ce trebuie să facă pentru a „înfrumuseța” (din punct de vedere câinesc), aspectul locuinței. Prima oară când am găsit casa răvășită, mi-am dat seama că la mijloc sunt intențiile meschine ale Karrinei de a-și forma un discipol. Auzisem de noile camere de la Edimax așa că mi-am luat modelul IC-7100 (Camera IP 1.3Mpx H.264 P&T) cu funcții de
monitorizare rapidă de la distanță prin iPhone, iPad, Android, PC sau Mac, cu compresie video triple-mode (H.264, MPEG-4 & M-JPEG) de mare viteza, având posibilitatea de detecție a mișcării în zone multiple și trimitere snapshot/video pe e-mail și FTP.
Practic îmi luasem un dispozitiv de monitorizare versatil, ideal pentru a-mi supraveghea cățelușele mult iubite. Iar cu ajutorul tehnologiei Plug-n-View, îmi puteam conecta camera la cloud-ul Edimax astfel monitorizându-mi locuința de pe notebook, chiar dacă eram la birou sau plecată într-o deplasare. S-au uitat cele două cățele cam ciudat la mine când montam camera dar habar nu aveau că aveam să le prind în fapt. Și mie nici prin cap nu-mi trecea că am să mă distrez copios când voi vedea filmarea!

Chiar în ziua în care-am montat camera, fetele mele au întors casa cu fundu-n sus. Nici nu ieșisem bine pe ușă că tartorița, capul răutăților, creierul afacerii, Măria Sa Karrina, a dat semnalul cu un lătrat scurt. De parcă ar fi fost pe front, în linia întâi, Lucky Nose s-a prezentat la apel, așezându-se mândră în fața „șefei” sale. Apoi a început lupta pentru cucerirea primei redute: canapeaua din sufragerie. Nu s-a făcut uz de baionete ci doar de canini. Caninii lui Nosy, căci ai Karrinei erau cam nefolositori la cei 13 ani ai săi, riscând să și-i lase pe teritoriul inamic. Cu o dibăcie de care nu o credeam în stare, Karrina această Cătălina Ponor a lumii canine, a venit în fugă, a sărit pe Nosy, și a urmat o aterizare spectaculoasă pe canapea. La rândul ei, Nosy, făcând uz de-o Tsukahara bine repetată, a aterizat lângă Teckeliță. Au urmat cinci minute de pauză. Apoi goana la șifonier, târâtul hainelor prin toată casa, desuurile mele atârnate în cele mai dubioase colțuri, pijamalele tronau sub măsuța de cafea… Al treilea război mondial avea loc la mine în casă și, culmea, eu devenisem conștientă de el, grație tehnologiei Edimax. Mă oprisem din scris, la birou, și mă uitam la filmarea primită pe Iphone și nu-mi venea a crede. Îmi era frică să mă întorc acasă. „Măcelul” asupra locuinței mele continua cu împrăștierea crochetelor prin hol și bucătărie. Într-un final, bestiile au adormit…
Acum Nosy merge la terapie, pentru a scăpa de influența negativă a Karrinei. Îi trebuie o spălare de creier! Iar Karrina stă la izolator, o mai vede pe Nosy câteva clipe pe zi, îi mai dictează pe sub ușă taskuri și manevre de cucerire, dar a pierdut ceva teren.
Grație Edimax, am reușit să-mi păstrez casa în picioare!


*articol scris pentru etapa cu numărul 10 a competiției Superblog 2012.

 
Ti-a placut? Da mai departe!
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *