Masca noastră cea de toate zilele

Timpul estimat pentru citirea acestui articol este de 1 minute.

 

”O mască ne spune mai multe decât o faţă.” (de la Oscar Wilde citire). Încă de ieri mă tot gândesc și încerc să-mi explic de ce purtăm măști? Unele chiar diferite de la zi la zi. Le schimbăm ca pe șoșete și ne afișăm cu ele atât de natural încât uităm cine suntem noi, cei din spatele măștilor. Oare? ”Daţi-i omului o mască şi vă va spune cine este.” – asta doar dacă-i dai masca adevărului sau a empatiei. Omul îți va spune cu adevărat cine este sau îți va spune cine ai vrea tu să fie? Ce ți-e și cu masca asta! O mască cu două fețe. Hmmm, oare pe care să o port azi: masca bunătății, cea veselă și zâmbăreață sau pe cea a seriozității marcată de indiferență și… dureri în cot?  Cred că potrivită ar fi masca dintre măști, cea impregnată cu propriul eu. E o mască mai simplă, dar sinceră la purtare, rezonabil de veselă, serioasă pe alocuri, cu dureri în cot atunci când sunt prescrise. ”Nu puteţi purta o mai bună mască decât propriul vostru obraz, oameni ai prezentului!… Cine v-ar putea deci recunoaşte?” (Nietzsche). În fond, toți suntem o mască. În fiecare zi alta. Pentru că, în umila mea opinie, fiecare stare de spirit, fiecare trăire interioară cu vedere la exterior… este o mască: mereu alta.