Timpul estimat pentru citirea acestui articol este de 5 minute.

reeijaCe găsești în geanta unei femei? De fapt, întrebarea corectă este ”dar ce nu găsești în geanta unei femei”? Căci unele sunt în stare să-și care până și copii în paporniță. Dacă te apuci să cauți ceva în geanta unei femei e ca și cum te-ai vârî cu forța în cel mai imposibil labirint din câte există. Cauți un șervețel, dar de fapt cauți acul în carul cu fân. Dar femeia știe cu ochii închiși unde e șervețelul, unde e oglinjoara, unde e rujul, telefonul mobil, portofelul pentru mărunțiș… Cred că geanta este cel mai controversat subiect atunci când vine vorba de femei. Nu știu dacă să râd sau să plâng când mă gândesc că am o grămadă de genți și pe toate le prefer, și mereu le fac geloase căci le mai aduc, din când în când, câte o nouă colegă. Îmi iubesc gențile și ador utilitatea lor! De la elegantul plic pe care-l port la vreo petrecere de cununie, un botez, o chermeză de fițe, până la rucsăcelul kaki pe care-l port atunci când mă îmbrac sport, toate mi-s dragi. Îmi place să-mi asortez gențile în funcție de ținutele de peste zi. Din păcate, o dată cu înaintarea în vârstă, mă vizitează din când în când un nepoțel de-al lui Alzheimer, care mă face să uit să-mi transbordez arsenalul de agende, cosmetice, hârtii, sacoși, etcetera – etcetera, dintr-o geantă în alta. Hai că până la urma urmei, asta nu ar fi vreo problemă dar să-ți uiți geanta la serviciu, devine treabă serioasă. Iarnă fiind, grăbită să ajung acasă după o zi deloc ușoară, am pus mâna pe geanta de laptop și dusă am fost. De regulă, în drum spre casă, ca o damă responsabilă ce sunt, femeie de casă și gospodină cu acte în regulă, mai mă opresc să iau de-ale gurii. Așa că mă duc în supermarket, casc gura pe la toate rafturile, îmi umplu coșul cu cele trebuincioase, ajung la casă, caut portofelul cu bănuți… SURPRIZĂ! Nu am unde să caut portofelul cu bănuți. Mă ia cu transpirații reci de-a lungul coloanei, mă înverzesc, mă înroșesc, mă uit la casieră, ea se uită la mine, eu mă uit la coș… Nu înțeleg de ce gentuța mea neagră nu-mi mai atârnă pe umăr. Încerc să dau timpul înapoi dar ăla mic al lui Alzheimer mi-a blocat neuronii. Printre nuanțele de roșu și de galben care-mi brăzdează chipul schimonosit de rușine, îmi cer scuze că nu am cu ce să achit produsele și ies din supermarket cu coada între picioare. Metaforic vorbind. „E clar! Sunt trei variante. Unu: mi-am uitat geanta la birou. Doi: cineva mi-a furat geanta. Trei: sunt atât de aiurită încât o dată cu geanta o să-mi pierd și capul!” Nu am închis un ochi toată noapte gândindu-mă la telefonul meu drag, la bănuții din portofel care își așteptau rândul la supermarket, la stick-ul de memorie pe care aveam toate materialele și fotografiile pentru revista care trebuia predată la tipografie. A doua zi, cea care mă aștepta cu nerăbdare la birou, privindu-mă semeață din cuierul cromat, era nimeni alta decât geanta mea dragă. Gentuța mea neagră și elegantă. Aceeași gentuță care, la doar două zile de când am uitat-o la birou, m-a vârât, fără să vrea, într-o situație jenantă, și tot în același supermarket din cartier. Pentru unele persoane, se pare că am figură de infractoare. Uite cum stă treaba. După ce mi-am făcut cumpărăturile ca o femeie normală ce sunt, în timp ce-mi aranjam în papornițe uleiul, zahărul, merele și alte… delicatese, domnul responsabil cu paza magazinului s-a apropiat de mine și, cu o mină serioasă, care nu mi-a lăsat loc de replică, m-a rugat să-i arăt conținutul genții. La început am fost țâfnoasă dar apoi am izbucnit în râs. L-am lăsat să-și bage nasul în geanta mea de femeie ordonată. Ce înseamnă o geantă de femeie ordonată? Înseamnă un depozit de chestii pe care eu le consider folositoare și bine de păstrat: chitanțe, facturi, plicuri, pudra pentru nas, rujul crem, rujul roz, parfumul cu vanilie, parfumul cu mosc, tocul de ochelari, cartea pe care am început-o acum o săptămână, o sticlă de 0,3 l cu apă, briceagul Victoinox (nu se știe niciodată când ai de reparat ceva), spray-ul iritant (stau într-un cartier deloc prietenos). În timp ce domnul paznic inspecta strâmbând din nas conținutul genții, nervos și dezamăgit că nu a găsit vreun pachet de Huba Buba șterpelit de pe raft și dosit în căptușeala genții, eu râdeam pe sub mustățile imaginare, amintindu-mi de clipul următor, în care o duduie, își scăpase… „umbrela”, gândindu-mă cum ar fi reacționat paznicul dacă aș fi avut și eu una asemănătoare:

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=atVAGfxTVO4]

Știi ceva? Mă gândeam zilele trecute că tot ce mi se-ntâmplă, treaba asta cu uitatul genții la serviciu, cu bănuiala că aș fi pitit ceva în geantă… sunt de fapt semne că trebuie să-mi iau o geantă nouă. Una frumoasă, din piele întoarsă (căci nu am niciuna din acest material), bej ca să se asorteze cu balerinii mei minunați. Sau să-mi iau ceva mai încăpător, în genul genții lui Mary Poppins? Oricum, un lucru e clar: trebuie să fie bine compartimentată, ca și viața mea, și suficient de încăpătoare, ca și sufletul meu mare! Cred că Reeija îmi va sări în ajutor. Că doar e regină între genți, nu-i așa? Mi-ar face plăcere ca, în perioada următoare din viața mea, când am atâtea planuri și proiecte, o parte din logistica acestora să mă însoțească într-o confortabilă geantă Reeija. Și bag mâna-n foc că se va topi orice urmă de Alzheimer, că nu o voi uita la birou, că paznicul va avea doar priviri admirative pentru ea, nu și suspicioase și că însăși Mary Poppins m-ar invidia.

Geanta_postas_din_piele_naturala_02_1.200x200

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=T3-LZx8NF8k]

*articol scris pentru etapa cu numărul 12 a competiției SuperBlog 2013.

 

 

 

 

 

 
Ti-a placut? Da mai departe!
Share