Advertoriale

În ”casa” România Liberă

Timpul estimat pentru citirea acestui articol este de 2 minute.

Când a fondat cotidianul ”România Liberă”, în anul 1877, cărturarul August Treboniu Laurian habar nu avea că tehnologia o va lua la trap în asemenea manieră încât, peste 137 de ani, creația lui se va dezvălui celor interesați din spatele unui ”device”.
Hărtia a fost lăsată pe-un loc secund. De ce să ucidem pădurile, când avem internetul? Recunosc, nu-mi cumpăr ziare. Recunosc, nu mă informez de la TV. Și mărturisesc, dacă vreau să aflu ceva, mă folosesc de puterea site-urilor de știri. Iar site-ul celor de la România Liberă, îmi este util și accesibil. Mai ales de când a îmbrăcat haină nou. Sau, mai pe șleau, și-a schimbat fața!
RL
Să ne înțelegem din capul locului: nu mă interesează politica. Însă, pe orice site, al oricărei publicații din lumea asta mare, știrile politice sunt prezente. Că nu le citesc eu, asta e altă poveste. Încerc să nu mă abat de la subiect și să rămân în casa celor de la România Liberă. Evit camera denumită ”Actualitate”. Îmi petrec mai mult timp prin ”Aldine” în colțișorul ”HiStory”, mai dau o raită prin ”Cultura”, ”Știință & Tehnologie” și ”Stil de viață”. Sunt camere curate, îngrijite, bine puse la punct (informațional vorbind). Design-ul deloc greoi și ușor de urmărit, îmi este pe plac. Fotografiile nu vin ca un tăvălug peste tine, sunt atent selecționate de către editori și nu-ți sunt oferite în cantități industriale. Moderația vizuală este un cuvânt care-ar caracteriza perfect casa România Liberă. Ochiul meu sceptic nu este abuzat și încărcat negativ.
Parcă un singur lucru aș avea de obiectat, deși îi înțeleg utilitatea: apariția anumitor reclame, atunci când ți-e lumea mai dragă. Personal, aș alege ca aceste reclame să nu deschidă ușa când vor ele. Să fie sechestrate până când cititorul, curios, va crăpa ușa și le va descoperi el însuși, în toată splendoarea lor.
”Trebuie să colecţionezi informaţii şi idei bune, asta înseamnă să fii cu lecţia făcută.” (Jim Rohn) Eu îmi fac lecțiile dimineața, în casa România Liberă, la o cafea aburindă, răsfoind paginile virtuale mirosind a nou, cărora le doresc de pe-acum viață lungă să le-ajungă, să poarte peste timp ce-a plămădit înțeleptul A.T. Laurian acum 137 de ani!

*un articol scris în urma provocării oferite de Blogal Initiative

 
Ti-a placut? Da mai departe!
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *