Timpul estimat pentru citirea acestui articol este de 1 minute.

Răsfoiesc virtual ziarele on-line, mai nimeresc pe câte-o pagină a unui magazin de haine sau accesorii și ochii mă dor de-atâtea inimi roșii și reclame care strigă apropierea acelei zile căreia nu-i văd rostul. Da, exact la Ziua Îndrăgostiților mă refer. N-am să pricep în veci de ce este nevoie de o zi anume pentru iubire. De parcă până pe 14 februarie am trece prin viață cu capul în pământ, indiferenți față de jumătățile noastre când, deodată, sună clopoțelul care ne avertizează că e ziua aia, când e musai să primim lenjerie roșie și să dăruim muțunachii penibili în formă de inimioară sau o sticlă de vin rubiniu.

Dar ce știu eu…? Comercializarea dragostei la dată fixă, îmbutelierea sentimentelor, ofertele de nerefuzat fac deliciul procentajelor specifice marketingului. Iubirea se vinde la kil, pe tarabele on-line, pe cele din off-line, ambalată în hârtie kitsch-oasă, legată la ochi cu fundă roșie și sacrificată pe eșafodul unei zile de împrumut.

Deși nu am cum să uit că ziua iubirii e în fiecare zi, mi-am zis că ar merge să-i dăruiesc peretelui alb din fața biroului un tablou cu mesaj drăgăstos. Uite-așa cele două mâțe îndrăgostite și-au găsit loc pe etamina Kanava (15×20 cm).

Mâțele amorezate

Mâțele amorezate

Dacă ești genul care nu apreciază iubirea doar o dată pe an și-ți plac mâțele mele, dă-mi de știre și ți le trimit la pachet cu mesajul ”Amour un jour, amour toujours!”

 

 

 

 

 
Ti-a placut? Da mai departe!
Share