Mai presus de o temă corect efectuată se află MODUL și ATMOSFERA în care este făcută
Timpul estimat pentru citirea acestui articol este de 6 minute.
Atunci…
Am fost un copil autodidact și conștiincios. O singură dată m-a întrebat mama dacă mi-am făcut temele. Eram în clasa a doua și aveam de citit o poveste, de scris un rezumat, de copiat ceva la caligrafie, niscaiva socoteli… Nimic complicat. I-am dat raportul, ea m-a privit cu blândețe și mi-a spus că are încredere în mine că-mi voi scrie la toate materiile, că pentru mine învăț nu pentru ea și că aș face bine să-mi cunosc interesul în acest sens. Mintea mea de copil a priceput imediat ce a vrut să zică. Oricum, știam ce am de făcut și fără să-mi spună căci simțisem că am vârât capul în astă lume ca să am responsabilități în primul rând nu față de ea, de lume, ci față de mine.
Nu-mi aduc aminte să mă fi dus la școală cu tema nefăcută. Rupeam biblioteca și sala de lectură în două căci acestea erau google-ul meu cel de toate zilele. Fișe de lectură, notițe, rezumate, comentarii, exerciții la mate, pe toate le făceam. Pe unele mai bine, pe altele mai prost, dar le făceam. Ai mei aveau încredere în mine, știau că mă țin de treabă. Nu mi-au verificat niciodată caietele. Că am fost eu mai cu moț, că am moștenit pe careva (culmea, și soră-mea a fost și este la fel de conștiincioasă) un lucru e clar: treaba asta cu temele făcute s-a prelungit până în momentul de față.
…și acum
După cum notam și în materialul scris pentru ”Cursuri copii Ploiești”, întregul parcurs prin viață este o temă pe care zilnic o îndeplinim. Doar că, până să ajungem la temele mai complexe ale vieții de adult, trebuie să le parcurgem pe cele ale copilăriei. Iar copiii de azi, diferă colosal de cei din anii 1980. Nu, nu au o ureche în plus, un ochi în frunte și-o ureche la spate. Nu de diferențele de ordin fizic vorbesc.
Tot ce-i înconjoară e diferit: lume, concepții, sistem, valori. Simplitatea vremurilor trecute a fost înlocuită cu o viață mult prea complicată pentru inocența lor. Temele au un aspect întortocheat pentru că un sfert dintre ele vin pe calea manualului, un sfert din culegeri și celelalte două sferturi rămase aterizează de prin alte caiete și caiețele speciale. Despre volumul lor, ce să mai zic? Atunci când un puști de clasa a II-a are zilnic de rezolvat câte 15 pagini cu exerciții la mate, comunicare în limba română, limba engleză, fă și tu socoteala când îi mai rămâne timp pentru copilărie.
Atunci…
La mine era lejer: veneam de la școală, mâncam ceva repejor, mă apucam de scris și-n scurt timp dovedeam temele. Apoi citeam sau ieșeam la joacă. Da, aveam timp să mă joc. Nu aveam tabletă, ci o coardă pe care o tocisem de la cât sărisem cu ea; nu aveam nici vreun mall în care să mă ducă mama să mă răsfețe, ci ghereta de la colțul străzii de unde-mi luam două, trei vafe, de mâncam până făceam gâlci. În loc de muzică și filmulețe de pe youtube, la mine-n casă urla magnetofonul cu rockăreala alor mei și, ca toți copiii iubitori de desene animate, așteptam să vină seara să mă bucur de Bălănel și Miaunel. Nu ratam nici Teleenciclopedia căci era o șansă în plus de a afla multe lucruri interesante despre tot ce mișcă pe Pământ.
…si acum
Ai zice că pentru puștii din ziua de azi lucrurile sunt mai simplificate pentru că nu au atâtea lipsuri și restricții cum am avut noi. Pe de-o parte așa este, dar pe de altă parte lucrurile sunt mai complicate: își rup spatele cărând kilograme de culegeri din care primesc zeci de teme (unele inutile). La școală, doamna trebuie să respecte programa cu sfințenie, pentru că uneori hârțogăraia e mai importantă decât ce, cât și cum pricepe copilul. Așadar, se trece rapid prin materie, se încearcă fixarea cunoștințelor prin lucrul suplimentar acasă, prin teme peste teme peste teme șamd.
Copiii ies de la școală mai chiauni decât erau dimineața când plecau la ore. Ajung acasă. Se uită la un desen, două, se joacă puțin pe tabletă, mănâncă (asta dacă nu scapă la Mec în drum spre casă) și se apucă de teme. Se blochează la un moment dat într-o formulare deșteaptă și-aici este momentul când se rupe filmul și vine tot neamul să rezolve cine știe ce ciudățenie de problemă din una dintre muuuultele culegeri.
Până termină puștiul cu temele se face seară și nu doar el, ci toți ai casei sunt extenuați. Repede masa, băița, Înger îngerașul meu și somn de voie. Iar această rutină va ține câțiva ani buni. O alternativă sănătoasă și pentru copil și pentru părinți este un program de afterschool. Pe vremea mea, in pleistocen, nu aș fi avut nevoie de așa ceva. Dacă aș fi fost copil în 2016, cred ca aș fi empatizat cu ideea. Sunt sigură că și ai mei.
De ce ”Help” la teme?
Pentru că ”Help” la teme e pe bune, adica ajutorul e fix acela de care copiii au nevoie: susținere, îndrumare, încurajare, exemplificare, îmbinarea utilului cu plăcutul. Copiii vin aici obosiți de la școală, dar cu zâmbetul pe buze – că doar sunt copii și asta știu ei cel mai bine să facă: să-ți zâmbească sincer și sa te iubescă. Își împărtășesc bucuriile și supărările de peste zi (le spun și le scriu, ca să se elibereze de ele).
Mănâncă de prânz, se joacă puțin (un joc de echipă, nu pe tabletă sau telefon – acestea sunt excluse din program) în timp ce ascultă o muzică relaxantă, apoi își scot kilogramele de caiete, cărți, culegeri și alte culegeri și se apucă de treabă. Zeci de exerciții se-nșiră cuminți de-a lungul foilor de tip 1, 2, dictando sau matematică.
Urmează o gustare sănătoasă și delicioasă și o scurtă pauză, adică atât cât le trebuie ca să le revină puterile. Alături de toate acestea, îmbrățișările calde, cuvintele de laudă, răbdarea și îndemnurile noastre sunt precum apa vie de care avea nevoie Făt-Frumos din basme. Stăm lângă ei nu pentru a-i mustra atunci când au greșit, ci pentru a-i ghida, a le arăta cum se face, a-i încuraja să ne întrebe de ce se face așa și nu altfel, pentru a-i lăuda când au reușit ce și-au propus. E mare lucru să ai încredere în propriile forțe. Asta vrem noi: să ne alungăm fricile, să le arătăm că ei POT face orice, că POT să reușească. Și cu ce să-ncepem dacă nu cu temele care, că tot le-am readus în discuție, în cadrul acestui program devin prietenele prichindeilor.
Fericirea din privirile lor atunci când au găsit soluția corectă la un exercițiu sau când, într-un final și-au terminat temele, îmi umple sufletul de bucurie. Iar atunci când aud un ”Abia aștept să-mi fac temele”, știu că scopul întâlnirilor noastre a fost atins!
Variațiuni pe aceeași temă (mai mult sau mai puțin)!
S-ar putea să-ți placă și
Când mergi cu bărbatul la cumpărături se lasă cu… roșu în obraji (de râs, de jenă)
13 semne că ești obsedat(ă) de cărți
