Timpul estimat pentru citirea acestui articol este de 4 minute.

Dacă aș fi pusă în situația de a descrie printr-un singur cuvânt Semimaratonul organizat pe 9 iunie de Fundația Comunitară Prahova, cuvântul respectiv ar fi, fără doar și poate, ÎMPREUNĂ. Din orice direcție aș privi lucrurile, fie ca parte implicată în acest proiect, fie din exterior, detașându-mă ușor de context, acest ÎMPREUNĂ îmi apare obsesiv la linia de Finish pentru a înlocui emoțiile individuale pe care le întâlnim la alte curse, cu o super emoție generală, demnă de o super cursă a faptelor bune.

Foto: Sorin Petculescu
Foto: Sorin Petculescu

Imaginează-ți Semimaratonul Ploiești ca pe o inima. O inimă mare, vie, plină de emoții. La suprafață, ceea ce se relevă privirilor este produsul finit al pulsațiilor din interior. Ca simpli spectatori la un astfel de eveniment, observăm lucrurile in ansamblu, ne bucuram, contextual, de tot ce se intampla. Ce trebuie să știm este că frumosul din exterior se datorează 100% muncii din interior, colaborării dintre toate părțile implicate: organizatori, sponsori, alergători, donatori, susținători.

Pe 9 iunie nu a fost despre cine câștigă, cine doboară noi recorduri, cine a alergat mai mult sau mai puțin, cine a abandonat; pe 9 iunie a fost despre hai să ne simțim bine împreună, să alergăm de plăcere, să aflăm mai multe despre cauzele înscrise și, bineînțeles, să le susținem.

Foto: Sorin Petculescu

M-am născut și am crescut în Ploiești (cu o mică pauză de patru ani când m-am lăsat adoptată și fermecată de Sibiu), însă abia de curând am început să-mi privesc orașul cu ochi mai blânzi, cu îngăduință și o oarecare plăcere (asta este altă poveste care va fi spusă și scrisă la vremea ei).

Mare parte a timpului am crezut că oamenii din Ploiești nu sunt în stare să își centreze obiectivele într-o direcție comună, că nu pot face mare lucru împreună, că interesul propriu este mai presus de orice. Acum patru ani am aflat de existența Fundației Comunitare Prahova și am început, timid ce-i drept, să mă implic în diverse proiecte de-ale lor, unde credeam că pot da o mână de ajutor. Prin intermediul Fundației am început să văd un altfel de Ploiești. Am cunoscut oameni de bine, oameni capabili să strâng în jurul lor mici comunități care ajung să facă lucruri concrete, reale, palpabile. Astfel de oameni și-au înscris proiectele la Semimaratonul Ploiești 2019  și, cu gândul la ei și la scopul pentru care a luat naștere, evenimentul a fost botezat Super Cursa Faptelor Bune.

Foto: Sorin Petculescu

Cei 250 de alergători înscriși la cele patru curse propuse de organizatori au alergat pentru: susținerea unui fond de burse destinat copiilor cu potențial, dar fără posibilități materiale – Fondul de Burse; sprijinirea activităților Centrului Comunitar Aurora;  proiectul Pay it Forward al Cătălinei Bratu care și-a propus să ajute un adolescent orfan să își urmeze visul: acela de a dansa; sprijinirea  Festivalului Internațional de Film Ploiești; susținerea proiectului Poveștile Orașului, ai căror inițiatori și-au propus să realizeze o carte cu 5 schițe de colorat, cu 5 povești despre minunatul Ploiești;  susținerea fraților Goicea, practicanți de karate shotokan, cu rezultate remarcabile la campionatele naționale – proiectul Muncă și Perseverență în Sport.

Foto: Sorin Petculescu

Pe lângă bucuria că proiectele din comunitate au fost promovate și susținute, a fost o încântare să văd la linia de START oameni perseverenți, oameni în scaune rulante, cunoscuți, colegi, prieteni,  familii cu copii (unii dintre ei în cărucioare sau marsupiu), cupluri, grupuri de alergători amatori sau profesioniști. Am văzut zâmbete, multe zâmbete, pe absolut toate chipurile, chiar și atunci când acestea erau îmbujorate și nădușite de efort. Am văzut multe încurajări, îmbrățișări, felicitări și strângeri de mână. Am văzut organizatori dedicați sută la sută, activi, prezenți în mijlocul participanților. Am văzut sponsori/susținători dedicați și sufletiști care au fost alături de alergători prin darurile oferite la final sau în timpul cursei – la punctele de hidratare, punctele de prim ajutor, zonele de testare a produselor, exerciții pentru încălzirea musculaturii, masaj, etc. Am văzut o zonă cu potențial destul de mare – Parcul Municipal Ploiești Vest, un loc care pare să devină preferatul ploieștenilor. Am văzut că putem să renunțăm la „să moară și capra vecinului” în favoarea lui ”hai să facem ceva cu folos, ceva util pentru noi și pentru comunitatea din care facem parte!” Am văzut potențial și posibilitatea de repetare, și anul următor, a acestei Super Curse a Faptelor Bune, o super cursă a oamenilor pentru care ÎMPREUNĂ este o valoare și un stil de viață.

Foto: Sorin Petculescu

Până la următorul Semimaraton-Ploiești, nu uita că te poți implica în proiectele Fundației Comunitare Prahova. Două dintre ele, foarte dragi mie, sunt ”8 ore peste program pentru o cauza buna” si ”Cercul de Donatori”. Dacă îți dorești, dacă îți pasă, dacă vrei să miști lucrurile într-o direcție bună pentru comunitatea din care faci parte, proiectele Fundației îți sunt la îndemână.

 
Ti-a placut? Da mai departe!
Share