Cu Nosy în Africa

Sheldrick Wildlife Trust: un colț de rai pentru elefanții orfani

Timpul estimat pentru citirea acestui articol este de 16 minute.

I-am văzut venind, bucuroși și grăbiți, greoi, dar eleganți, direct din sufletul pădurii, îndreptându-se înspre îngrijitorii care îi așteptau, ca de fiecare dată, cu zâmbete și biberoane pline cu viață. În acel moment le-am asociat imaginea cu tot ce este mai blând, pur, frumos și empatic în lume. Cumva, în acel moment, imaginea lor – așa cum ni se arătau, fericiți, liniștiți și bucuroși să ne fie alături pentru câteva minute – s-a suprapus peste toate imaginile cu elefanți vânați, maltratați, răniți și uciși pentru nobilul fildeș, pe care le aveam în minte.

În vreme ce ei își primeau porția de lapte, noi, vizitatorii, aveam să le aflăm poveștile. Chiar dacă știam de la Andrei mare parte din ce însemnă Sheldrick Wildlife Trust, să fiu acolo – chiar și pentru o oră, cât este programul de vizitare – parte din acel colț de rai pentru elefanții orfani, a fost un privilegiu și, în același timp, o șansă de a-mi confirma că există miracole pe lumea asta, miracole care izvorăsc din bunătate și dăruire, din dorința de a ajuta și de a construi o lume mai bună atât pentru animalele sălbatice, cât și pentru cei care ne vor urma în viață, copii, nepoți…

foto: M.I.

Despre Sheldrick Wildlife Trust e dificil să scriu foarte pe scurt. De fapt e imposibil, pentru că această fundație are în spate zeci de ani de activitate, presărați cu povești deosebite și nu se rezumă doar la a salva elefanții orfani, după cum veți vedea la o simplă privire aruncată pe siteul lor. Dacă iubești animalele, vei vrea să afli mai multe, poate chiar îți vei dori să fii parte din poveste, așa că te invit să te așezi comod și să citești în continuare.

Daphne Sheldrick – un Om minunat cu o viață dedicată animalelor

Născută pe 4 iunie 1934, Daphne Jenkins a crescut la o fermă din Gilgil, la nord-vest de Nairobi. Încă din copilărie, natura și animalele au încântat-o, astfel că, la vârsta de doar trei ani, își făcuse deja primul prieten din sălbăticie: o antilopă de pădure (Bushbuck – cum i se spune pe aici). Cu toate că, zeci de ani mai târziu, Daphne a ajuns să fie recunoscută pentru grija purtată elefanților, ea nutrea o dragoste imensă pentru antilope. Cea mai apropiată sufletului său a fost Bunty, o impala orfană pe care Daphne avea să o crească în anii petrecuți în Tsavo.

În 1953, la vârsta de 19 ani, Daphne s-a căsătorit cu Bill Woodley și l-a urmat în Parcul Național Tsavo, acolo unde Bill primise postul de asistent al lui David Sheldrick, fondatorul și protectorul Parcului Național Tsavo Est. La scurt timp, Daphne și Bill au fost binecuvântați cu o fiică, Jill, copila crescând în lumea fascinantă a animalelor sălbatice, alături de părinții ei care au continuat să îl susțină pe David Sheldrick în crearea și consolidarea uimitorului Parc Național Tsavo Est. Treptat, relația dintre Daphne și Bill s-a transformat într-una de simplă amiciție, cei doi separându-se amiabil și rămânând prieteni buni pentru întreaga viață.

În 1960, Daphne s-a căsătorit cu David Sheldrick și au avut o fiică, pe Angela. În următorii 17 ani, Daphne a fost 100% alături de David și oamenii acestuia care încercau să protejeze Parcul Național și, bineînțeles, toate animalele care îl populau, mai ales de amenințările braconierilor. Devenise un obicei ca David să aducă, la casa lor din Voi animale orfane – zebre, impale, elefanți – pe care Daphne le îngrijea cu dragoste și atenție, oferindu-le tot ceea ce le trebuia, deși nimeni și nimic nu urma să le aducă înapoi părinții răpuși de armele și capcanele braconierilor.

”Am crescut înconjurată de aceste variate și deosebite suflete, venind pe lume în Tsavo, în anul 1963. Casa noastră era un real sanctuar și o bucurie pentru ochii oricărui vizitator, care mai degrabă era întâmpinat și salutat cu legănatul unei trompe, decât cu o strângere de mână! Daphne, mama mea, a avut întotdeauna o dragoste imensă pentru toate animalele, indiferent de specia din care acestea făceau parte. Nu le diferenția de oameni, știa că fiecare în parte au caractere și comportamente unice, că erau personalități individuale care meritau a fi atent observate zi de zi. Fiecare decizie pe care mama o lua, avea la baza companiunea, dar, în același timp, dădea dovadă de multă putere și perseverență. Trebuia să fie puternică, pentru că multe cazuri îți sfâșiau inima. Orfanii care ajungeau la noi erau fragili, răniți, bolnavi; nu toți supraviețuiau, iar cei care o făceau aveau nevoie de îngrijire permanentă. Daphne era acolo, pentru ambele sale familii: umană și animală.” Angela Sheldrick

În 1976, Daphne și David aveau să părăsească Tsavo. David fusese chemat la Nairobi pentru a coordona nou înființata Unitate de Planificare pentru Parcurile din Kenya. Șase luni mai târziu, David se stingea din pricina unui atat de cord. Pentru Daphne, pierderea partenerului său de viață a fost un moment de cumpănă și avea să mărturisească în repetate rânduri că datorită elefanților a reușit, într-un fel, să accepte gândul că David nu-i mai este alături, învățând de la ei nevoia de a jeli pentru ca apoi să-și adune puterile și să treacă mai departe și să dea pagina înspre un nou capitol în încercarea și din dorința de supraviețuire. Daphne a făcut mai mult decât să depășească momentul și să supraviețuiască. În 1977 avea să înființeze, în memoria soțului său, The David Sheldrick Wildlife Trust, având ca bază de pornire toate lecțiile și exemplele trăite și dobândite pe vremea când locuise în Tsavo.

foto: @SWT / David Sheldrick

Cu permisiunea autorităților, Daphne a construit și o locuință în Parcul Național Nairobi, în care avea să-și petreacă întreaga viață și în jurul căreia a prins viață și s-a dezvoltat orfelinatul Sheldrick Wildlife Trust dedicat elefanților și rinocerilor, în special, primul de acest gen din Africa. Când erau în Tsavo, David și Daphne salvaseră și găzduiseră mulți elefanți, însă cei mai problematici rămâneau cei foarte mici, nou-născuții, care erau o provocare pentru că necesitau o îngrijire aparte. În Nairobi, Daphne a descoperit o formulă specială de lapte pentru puiuții de elefant, ideală pentru a le fi administrată în perioada de creștere. Această formulă de lapte a dus la salvarea nu doar a puilor din Kenya și din restul Africii, dar și a celor din India și Myanmar.

Dedicarea, dragostea pentru animale și reușitele sale i-au fost recunoscute de două ori de către Regina Elisabetha a II-a: prima oară în 1989 și apoi în 2006, când i s-a atribuit titlul de Dame Commander a Imperiului Britanic – primul oferit de când Kenya și-a dobândit independența în 1963. Deși de-a lungul anilor Daphne avea să primească numeroase premii și laude, a fost de o modestie extraordinară. Pentru ea era un lucru normal și natural să salveze și să îngrijească animalele aflate la nevoie. Cum ar fi putut să nu o facă?

”Atunci când era vorba să apere elefanții era neînfricată, extrem de hotărâtă, acțiunile și vocea ei se făceau simțite și auzite când venea vorba de branconaj sau de comerțul cu fildeș. S-a luptat până în ultima clipa pentru binele animalelor. După cum spunea chiar ea – „Ce mai viață am avut! Să găsesc iubirea, să fac parte din natură, să am o familie în toate formele, mărimile și speciile, să fiu prezentă în momentul în care fiicele mele și-au aflat scopul și fericirea și să mă bucur de cei patru nepoți ai mei, să fiu martoră la creșterea lor.” Pentru Daphne familia însemna totul.” Angela Sheldrick

Foto: Daphne Sheldrick
https://www.sheldrickwildlifetrust.org/about/mission-history

Daphne a fost o adevărată comoară națională, un nume care va rămâne pentru totdeauna asociat cu binele făcut naturii și animalelor. Din păcate, în aprilie 2018, Daphne avea să piardă lupta cu nemilosul cancer. După cum mărturisește fiica sa, Angela, ”s-a stins știind că va continua să facă diferența în fiecare zi, pe acel pământ pe care a construit cu atâta dedicare Sheldrick WildLife Trust.” Moștenirea sa este dusă mai departe de Angela Sheldrick împreună cu o echipă excepțională de angajați, voluntari și susținători. Îți recomand cu tot dragul cartea lui Daphne, de fapt o autobiografie care se citește pe nerăsuflate: ”Love, Life and Elephants – An African Love Story” – ți-am lăsat un link via Amazon UK și unul via BookDepository în cazul în care vei vrea să o comanzi.

După cum îți spuneam la începutul articolului, Orfelinatul este doar unul dintre proiectele Sheldrick WildLife Trust și cel mai drag mie, care are drept scop – după cum deja cred că ți-ai dat seama – salvarea, îngrijirea și reabilitarea puilor de elefant, rinocer și alte animale sălbatice. Îl urmează îndeaproape și celelalte:

Eyes in the sky – supraveghere aeriană anti-braconaj care susține și activitatea echipelor de la sol.

Anti-braconaj – echipe de rangeri care acționează la sol în vederea împiedicării acțiunilor de braconaj.

Unitatea canină – iată că cel mai bun prieten al omului este alături de animalele sălbatice, ajutând echipele de la sol să depisteze braconierii sau pe oricine ar încerca să aducă prejudicii faunei sălbatice din Tsavo.

Informare și mobilizare comunitară – susținerea educației prin programe de informare cu privire la importanța respectului pentru natură și animale.

Salvarea habitatelor – protejarea viitorului faunei sălbatice și biodiversității.

Cabane Eco – susținerea faunei sălbatice din Kenya prin turism sustenabil în aria protejată Tsavo.

Unitatea veterinară – asigurarea ajutorului de specialitate necesar animalelor rănite, aflate în suferință.

Apă pentru animalele sălbatice – asigurarea permanentă sau periodică a surselor de apă necesare supraviețuirii.

Orfelinatul sau ”creșa elefanților” – proiectul care a luat naștere în 1977

La finele lui 2018, când s-a tras linie și s-au numărat realizările de până atunci, au ieșit la socoteală 244 de elefanți crescuți cât se poate de bine, 156 de orfani care au fost reabilitați și deja trăiesc în mediul lor, în sălbăticie, și 30 de nou-născuți. Impresionant, nu? În 2019, unele cifrele au mai crescut, iar azi numărăm 247 elefanți orfani care și-au aflat la SWT un cămin iubitor și 34 de nou-născuți.

Conflictul dintre oameni și animalele sălbatice, braconajul și comerțul ilegal cu fildeș, braconajul pentru a obține carnea animalelor (bushmeat) si seceta sunt cele mai importante cauze ale decimării elefanților și motivele principale pentru care există orfani la SWT.

Relațiile dintre localnici și animalele sălbatice nu-s dintre cele mai bune în această zonă. Construirea de ferme sau așezări pe rutele de migrare ale elefanților sau numărul mare de animale sălbatice, reprezintă factori greu de gestionat. Resursele esențiale, apa, hrana, pământul devin rare, greu de accesat, iar din acest motiv se nasc diverse conflicte. Lucrurile nu par să se amelioreze, mai ales că se estimează că în 2030 populația Kenyei va crește cu până la 50% față de cât este în acest moment, ceea ce va accentua și mai mult conflictul dintre oameni și animalele sălbatice.

Devastarea culturilor este o problemă cu care se confruntă comunitățile din vecinătatea Parcurilor Naționale. Deși foarte mulți elefanți își văd de treaba lor, există și oportuniști care își fac loc până la culturile oamenilor și, în doar câteva ore, le pot pune la pământ. Astfel, localnicii își pot pierde culturile, proprietățile și chiar viețile. Se estimează că, anual, sunt uciși de către elefanți și alte animale sălbatice, aproximativ 500 de oameni. Există represalii și din partea oamenilor care, din răzbunare, pot ucide elefanții.

Animale omorâte pentru că au ingerat hrană otrăvită sau pentru că au fost împușcate și măcelărite sunt doar câteva dintre problemele cu care au de-a face unitățile de pază și cele veterinare din cadrul SWT.

În sezonul uscat, elefanții se mută cumva între zonele protejate și cele ale localnicilor, în căuatare de apă și hrană. Puțurile săpate manual sau alte surse de captare a apei improvizate de om, reprezintă adevărate capcane pentru puiuții de elefant care, de cele mai multe ori, rămân captivi și, într-un final, dacă nu pot fi scoși de acolo, sunt lăsați în urmă de către turmă.

O altă cauză a mortalității în rândul elefanților este braconajul, dezvoltat în special în urma cererii de fildeș. Știai că în Sierra Leone sau în Senegal nu mai există elefanți, din cauza acestei nebunii create în jurul prețiosului fildeș? Da, braconajul a atins cote alarmante, deși există numeroase organizații care nu doar militează împotriva lui, ci chiar acționează pe teren, iar legile și sancțiunile se pare că s-au înăsprit în ultima vreme.

Fiind o specie cheie, de existența elefantului depinde cea a altor plante și animale. Un întreg ecosistem are legătură cu acest gigant, iar multe comunități din Africa au nevoie de el ca să supraviețuiască prin turism. După cum vezi, salvarea și protejarea elefanților înseamnă prevenirea sărăciei, îmbunătățirea mijloacelor de trai și protejarea unor ecosisteme.

Săgețile otrăvite, armele artizanale și de foc sunt cele pe care braconierii le folosesc deseori pentru a pune jos animalele, și asta doar pentru a le lipsi de minunații colți care, ulterior, vor face obiectul comerțului ilegal. Pe teritoriul Kenyei, între anii 2012 și 2015, unitățile anti-braconaj ale SWT au contribuit cu reducerea braconajului cu până la 50%.

foto: Andrei Anghel / Puiuții sunt hrăniți cu o formulă specială de lapte, la fiecare trei ore.

Mai multe despre motivele pentru care puii de elefant rămân singuri pe lume, poți afla de pe pagina dedicată acestui subiect. Acum vreau să îți prezint câțiva micuți pe care și tu îi poți ajuta – din orice colț al lumii te-ai afla – printr-un proces de adopție care implică și o sumă anunală donată în contul SWT. Eu am adaptat-o pe scumpa Enkesha, care m-a impresionat chiar de dinainte să-i aflu povestea.

Enkesha nu este orfană însă, din păcate, echipele de salvare care survolează destul de des zona de deasupra Mara Triangle, au descoperit-o, pe 10 februarie 2017, prinsă într-o capcană de-a braconierilor care au drept țintă capturarea animalelor pentru ca, ulterior, să le vândă sau să le consume carnea (bushmeat). Micuța avea încolăcită în jurul trompei o sârmă foarte groasă folosită deseori de braconieri. În încercarea de a se elibera singură, mai rău se încurcase, iar trompa îi fusese foarte grav afectată după cum poți vedea pe pagina dedicată ei, în filmulețul de prezentare a operațiunii de salvare. Cei care au dscoperit-o aveau trei opțiuni: să îi amputeze trompa, să o opereze și să îi monitorizeze recuperarea, să o lase acolo cu turma sa. Ultima opțiune ar fi însemnat, cel mai posibil, moartea lentă și dureroasă a micuței. Prima opțiune era greu de ales, pentru că un elefant depinde extraordinar de mult de trompa sa, mai ales pentru a-și alege hrana în sălbăticie, cu precădere în sezonul uscat. Așa că au luat-o de lângă turmă și au dus-o la Sheldrick Wild Trust unde a fost supusă unor intervenții chirurgicale de reconstruire a trompei. Azi, țesutul este parțial refăcut, trompa Enkeshei este funcțională, iar micuța se bucură de grija și afecțiunea tuturor. Încă nu este momentul pentru a fi eliberată în sălbăticie, deocamdată mai are de așteptat, așa că, zilele și le petrece în compania prietenilor (ți-i prezint doar pe trei dintre ei, urmând să îi descoperi și pe ceilalți, dacă vrei, bineînțeles, pe site-ul SWT):

Maisha (care în swahili înseamnă ”viață”) – găsită aproape fără suflare din cauza lipsei de apă, în Parcul Național Tsavo Est.

Sattao recuperat în urma apelurilor vizitatorilor din Tsavo. Micuțul era slăbit, foarte deshidratat, mușcat de alte animale sălbatice; pentru că în zonă fuseseră semnalate câteva cazuri de braconaj, cel mai probabil una dintre femelele ucise ar fi fost mama lui.

Kiombo – rămas orfan și refuzat de alte turme pentru a fi integrat, a fost preluat de echipele de salvare de la Sheldrick.

În prag de sărbători sau oricând dorești, îți poți face un cadou de suflet sau le poți oferi celor dragi… un elefant! Îți vei face nu doar ție o bucurie, ci și lor o mare surpriză pentru că au nevoie de susținere pentru a fi întreținuți și îngrijiți așa cum trebuie. Întregul proces este super simplu, poți dona minimum 50 de dolari/an, cu posibilitatea de prelungire a contractului de adopție și pentru anii următori. Vei avea acces permanent la cele mai noi info despre elefantul adoptat, primești mailuri lunare cu vești despre el și picturi superbe (tot cu elefantul adoptat) ce poartă semnătura Angelei Sheldrick. Eu abia aștept să-mi înrămez picturile cu Enkesha și să le pun alături de fotografiile cu Nosy. Echipa deosebită a SWT e foarte transparentă și te lămurește clar și concis despre fiecare pas pe care trebuie să-l faci, că vrei să adopți, că vrei să donezi sau să sprijini adăpostul în oricare alt mod. Trebuie doar să iei legătura cu ei.

foto: M.I.

Mă opresc aici, deocamdată, dar promit să revin curând cu acest subiect trist, dar important, al braconajului – pe de o parte, și al oamenilor care fac tot ce pot să îl reducă, de cealaltă parte. Dacă ai citit până aici, îți mulțumesc și te invit să urmărești în continuare aventura noastră kenyană, aflată, ce-i drept, la început.

P.S. Dacă ești în Nairobi și vrei să vizitezi SWT, e bine să știi că e situat pe
Magadi Road, Langata, este deschis vizitatorilor doar pentru o oră, începând cu 11:00, iar adoptatorii pot opta pentru o vizită privată, începând cu orele 17:00 (ai nevoie de rezervare și confirmarea acesteia pe email). Taxa de intrare/vizitare este de 5 $ – 500 KSH.

 
Ti-a placut? Da mai departe!
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *